Pietre la rinichi, colici renale: care sunt semnele?

De dimensiuni variabile, pietrele la rinichi pot bloca căile urinare și provoca dureri teribile cunoscute sub numele de „colică renală”.

Care sunt semnele colicii renale?

Aproximativ 10% din populație va suferi într-o zi de o piatră la rinichi.

Prezența unui calcul renal este adesea evidențiată de colica renală. Colica renală se manifestă prin apariția bruscă a unei dureri deosebit de violente, spasmodice. Această durere este localizată în spate, pe o parte, și poate radia în josul abdomenului, spre inghinali sau chiar spre un testicul sau vulvă.

Alte simptome sunt de obicei asociate cu această durere.

Semne de colică renală :

Durere spasmodică insuportabilă.

Urinare dureroasă, cu arsuri.

Greață.

Vărsături.

Febră.

Prezența sângelui în urină este celălalt semn care poate indica prezența unei pietre în tractul urinar.

Cum este detectată o piatră la rinichi?

Imagistica medicală (ecografie abdominală, raze X sau scaner) poate detecta prezența unui calcul și poate determina poziția exactă a acestuia (în rinichi, uretră sau vezică).

Deasemenea, se poate injecta un produs de contrast înainte de o radiografie (urografie intravenoasă) pentru a vedea dacă piatra obstrucționează tractul urinar.

Cum se tratează colica renală?

Victimei colicii renale i se administrează analgezice puternice pentru a calma durerea. Dacă există o infecție a tractului urinar, este necesar un antibiotic.

Apoi, trebuie tratată cauza, adică piatra la rinichi trebuie îndepărtată.

Aceasta poate fi eliminată prin consumul abundent de apă.

Alternativ, se poate utiliza litotriția extracorporală, care presupune trimiterea de unde de șoc prin piele și țesuturi pentru a pulveriza calculul. Indicația pentru litotripsie depinde de dimensiunea, natura și localizarea calculului.

În caz contrar, este necesară intervenția chirurgicală. Există, în general, două tehnici, ale căror indicații depind din nou de dimensiunea și localizarea calculului:

Nefrolitotomia percutană: prin incizii mici, chirurgul introduce instrumente miniaturale, o fibră optică sau chiar un laser pentru a perfora calculul direct în rinichi sau a-l pulveriza in situ.

Ureteroscopia: un endoscop flexibil este introdus prin canalele naturale în rinichi pentru a disloca piatra.

După recuperarea calculului renal, acesta este analizat pentru a-i determina compoziția, informație utilă pentru prevenirea reapariției pietrelor la rinichi.

Pietrele la rinichi: cum pot fi prevenite?

Prevenirea se bazează în esență pe consumul abundent de lichide, în principal apă, pe tot parcursul zilei și, în mod ideal, și noaptea.

Dieta poate ajuta, de asemenea, la prevenirea recurenței pietrelor la rinichi. Recomandările dietetice depind de tipul de calcul, adică de compoziția sa minerală și proteică.

Există pietre de calciu (fosfat de calciu, oxalat de calciu), pietre de struvită (magneziu și amoniac), pietre de acid uric și pietre de cistină. Dar cele mai frecvente sunt calculii de acid uric și calculii de oxalat de calciu.

Astfel, în funcție de caz, suplimentele de calciu pot fi nerecomandate, în timp ce trebuie limitat consumul anumitor proteine (carne, pește, pasăre) sau al altor tipuri de alimente care cresc nivelul de acid uric (bere, broccoli, rubarbă, sfeclă roșie, ciocolată, nuci, spanac, grâu, sparanghel, soricel etc.).

Măsurile preventive trebuie luate în colaborare cu urologul, nefrologul sau nutriționistul dumneavoastră.

Factori de risc

Antecedente personale și familiale de calculi renali.

Un istoric de infecții frecvente ale tractului urinar.

Sexul masculin.

Probleme renale.

Tulburări metabolice precum hiperparatiroidismul, hipercalciuria, hiperoxaluria, boala celiacă etc.

Boala polichistică a rinichilor.

Anumite medicamente, inclusiv diureticele și antiacidele pe bază de calciu, sulfonamidele, anumite antivirale etc.

Un istoric de atacuri frecvente de gută.

Hipertensiune arterială.

Diabet de tip 2.

Hidratare deficitară.

Un stil de viață sedentar.

Consumul excesiv de proteine sau sare.

etc.