Preeclampsia - o boală frecventă și uneori foarte gravă a femeii gravide
Preeclampsia este o boală frecventă a sarcinii, asociată cu hipertensiune arterială și apariția proteinelor în urină. Majoritatea pacienților vor naște un copil sănătos și se vor recupera rapid.
30 Decembrie 2022, 18:50
Cu toate acestea, dacă este lăsat netratat, acest sindrom duce la numeroase complicații care pot duce la moartea mamei și/sau a copilului. Cercetările în curs ar trebui să ofere o mai bună înțelegere a modului și de ce apare această boală, astfel încât să poată fi detectată și tratată cât mai devreme posibil.
Dosar realizat în colaborare cu Daniel Vaiman, director de cercetare la Inserm, șeful echipei Genomica, epigenetica și fiziopatologia reproducerii (unitatea 1016 Inserm/CNRS, Spitalul Cochin, Paris)
Boala sarcinii: disfuncție a placentei
Prognosticul vital al mamei și al fătului ei implicat în 10% din cazuri
Înțelegerea preeclampsiei
Pre-eclampsia este o patologie a sarcinii caracterizată printr-o creștere a tensiunii arteriale care apare cel mai devreme la mijlocul celui de-al doilea trimestru (după douăzeci de săptămâni de amenoree). Este însoțită de o creștere a cantității de proteine prezente în urină. Boala poate apărea și mai târziu, cu puțin timp înainte de naștere sau uneori chiar după (postpartum).
Responsabil pentru o treime din nașterile foarte premature din Franța, acest sindrom este o cauză majoră a întârzierii creșterii intrauterine. De asemenea, rămâne a doua cauză de deces matern în Franța (aproximativ 20 de decese pe an), după hemoragia postpartum.
40.000 de femei în cauză în fiecare an în Franța
A doua cauză de deces matern în Franța
Aproximativ 5% dintre sarcini sunt însoțite de preeclampsie. În cele mai multe cazuri, urmărirea poate preveni complicațiile grave. Dar în 1 din 10 cazuri apare o formă severă. Singura modalitate de a salva mama este apoi extragerea fătului și a placentei acestuia, indiferent dacă fătul este deja viabil sau nu.
O apariție mai probabilă la nulipare
Preeclampsia apare în 70 până la 75% din cazuri în timpul primei sarcini. Cu toate acestea, nu este exclusă prezentarea acestui sindrom în timpul unei sarcini ulterioare, în special în cazul schimbării partenerului. Reducerea riscului de preeclampsie în timpul unei a doua sarcini și sarcini ulterioare, atunci când implică același partener, ar fi legată de o adaptare imunologică a mamei la antigenele tatălui, în special prin intermediul celulelor numite „T reglator”. Această toleranță mai mare ar permite o mai bună implantare a placentei, o structură de origine fetală purtând astfel antigene paterne.
Au fost identificați mai mulți factori de risc pentru preeclampsie:
antecedente de preeclampsie
o sarcină multiplă
o prima sarcina (nuliparitate)
hipertensiune arterială cronică, boli de rinichi sau diabet
obezitate (IMC peste 30)
ai peste 40 de ani sau sub 18 ani,
antecedente familiale de preeclampsie (mamă, bunica etc.)
sindromul ovarului polichistic,
o boală autoimună
o schimbare a partenerului sexual sau expunere insuficientă la spermatozoizii partenerului (folosirea prelungită a prezervativului)
La femeile cu risc, doza a doi markeri biologici – de la 20 de săptămâni de sarcină – poate avea o valoare predictivă. Acestea sunt PGF (Factor de creștere Placenta), un factor de creștere placentară și SFLT1, un receptor solubil pentru factorul de creștere vasculară VEGF. Raportul SFLT1/PGF oferă un scor de risc. Daca este scazuta (sub 38), femeia este considerata fara risc cu mare certitudine (valoare predictiva negativa foarte buna). Pe de altă parte, un scor mare (mai mare de 38) atribuie un risc de pre-eclampsie, dar cu eficacitate prognostică scăzută. Printre femeile cu un scor mare, puține vor avea de fapt preeclampsie (valoare predictivă pozitivă slabă). Acest scor face totuși posibilă excluderea unui risc de preeclampsie, de exemplu la anumite femei obeze.
Susceptibilitate genetică la boli
Boala este multifactorială, dar fondul genetic pare să contribuie cu până la 50% la apariția bolii. O genă pre-eclampsie a fost identificată în 2005 în familiile afectate de pre-eclampsie. Aceasta este STOX1, o genă care codifică un factor de transcripție prezent în celulele uterului și placentei. Aproximativ alte cincisprezece gene par să fie, de asemenea, implicate în boală.
