Sindromul de hipoglicemie postprandială

Sindromul de hipoglicemie postprandială: ce este?
Este un disconfort care apare după mese (așa înseamnă cuvintele post-prandial) și care seamănă cu hipoglicemia, adică cu lipsa zahărului din sânge.
Simptomele sunt numeroase și nu toată lumea le va experimenta în același mod. De obicei raportăm tremor, orbire, dificultăți de concentrare, vedere dublă, iritabilitate și alte tulburări de dispoziție, bătăi ale inimii, transpirații, foame, lipsă de energie...
Aceste simptome pot varia de la o persoană la alta. Ceea ce ajută la recunoașterea sindromului de hipoglicemie postprandială este mai ales momentul în care are loc: între una și patru ore după masă.
Ce se întâmplă ?
Aceasta nu este de obicei hipoglicemie „adevărată”: dacă se fac analize de sânge, nivelul zahărului din sânge este de fapt normal (cu excepția cazurilor foarte rare).
Prin urmare, sindromul de hipoglicemie postprandială nu este foarte bine explicat. Unii cred că se datorează unei scăderi prea bruște a zahărului din sânge după masă. Acest lucru ar declanșa simptomele hipoglicemiei, dar nu și hipoglicemia în sine.
Hipoglicemia postprandială se găsește la unele persoane al căror stomac se varsă prea repede în intestin în timpul digestiei (din cauza unei intervenții chirurgicale, de exemplu). Când nu este legat de nicio cauză, se numește sindrom de hipoglicemie postprandială idiopatică.
Ce să faci în caz de sindrom de hipoglicemie postprandială?
Sindromul de hipoglicemie postprandială este neplăcut, dar nu grav.
La unii oameni se îmbunătățește odată cu mâncatul, dar nu este întotdeauna cazul.
Primul pas, dacă întâmpinați acest tip de disconfort după mese, este să consultați un medic pentru a exclude posibilele cauze ale hipoglicemiei, dintre care sunt multe.
Dacă se confirmă că este vorba de sindromul de hipoglicemie postprandială, care nu este grav, se pot folosi anumite medicamente, precum beta-blocante, pentru reducerea simptomelor.
Cu toate acestea, acest lucru nu este întotdeauna necesar: evitarea zahărului, reducerea aportului de alimente pentru a face mese mai mici răspândite pe parcursul zilei poate fi eficientă. Deoarece anxietatea joacă uneori un rol, se recomandă și sprijinul psihologic.