Sindromul hiperkinetic (deficitul de atenţie – ADHD)

Netratat, sindromul hiperkinetic ingreuneaza dezvoltarea mentala, biologica si integrarea sociala a copilului. La maturitate adultul se va confrunta cu dificultati in indeplinirea sarcinilor academice, profesionale, in relationare cu membrii familiei si in societate.

Desi afectiunea debuteaza inainte de 7 ani, exista si cazuri cand deficitul de atentie este observat abia la maturitate. In aceste situatii, copilul si-a compensat prin resurse proprii deficitul de atentie putand sa indeplineasca corect sarcinile si responsabilitatile din perioada prescolara si scolara. Adultul hiperkinetic insa isi consuma potentialul creativ si intelectual compensand in continuare acest deficit; nu isi poate indeplini adevaratul potential academic, profesional si economic iar in familie si in comunitate poate suferi deficiente de comunicare si adaptare.

Copilul hiperkinetic este hiperactiv, impulsiv si neatent. Aceste manifestari principale sunt prezente in toate activitatile copilului pentru perioade lungi de timp. Domina viata sa psiho-afectiva si determina in unele cazuri tulburari digestive, tulburari metabolice si imunitare, sensibilizarea aparatului respirator manifestata prin viroze si raceli repetate, tulburari de crestere si dezvoltare, sensibilizarea sistemului nervos prin acumularea tensiunii nervoase etc.

Hiperactivitate

agitatie (copilul se foieste, da din maini si din picioare cand sta asezat, are un somn agitat)
neliniste
nerabdare (daca trebuie sa stea asezat se ridica de pe scaun si incepe sa alerge, topaie, se catara)
nervozitate
anxietate
copilul este galagios, nu se poate juca in liniste

Impulsivitate

comportament si gandire impulsiva
formuleaza raspunsul la intrebari inainte sa fie terminata intrebarea
in jocurile cu reguli ii este greu sa isi astepte randul
intrerupe si deranjeaza discutiile altor persoane

Tulburari de atentie

capacitate scazuta de atentie
stimulii exteriori ii atrag foarte usor atentia
tulburari de concentrare
dificultate in terminarea unei activitati sau mentinerea sustinuta a atentiei
greseli frecvente in indeplinirea sarcinilor din cauza neatentiei
absenteism, copilul pare ca nu aude, nu asculta
nu isi indeplineste corect sarcinile sau activitatile pentru ca nu are rabdare sa asculte instructiunile (desi poate intelege si indeplini sarcina)
reactii agresive sau de opozitie cand este cerut un efort de atentie sau mental sustinut
copilul pierde obiecte personale foarte des
neglijenta in privinta orarului si a activitatilor zilnice
incapacitatea de a-si planifica si organiza activitatea

Din punct de vedere mental copilul cu deficit de atentie dispune de acelasi potential ca si ceilalti copii. Daca nu este implicat si un deficit neurologic, acesti copii trebuie invatati sa isi controleze activitatea mentala, sa isi ordeneze stilul de viata si sa isi utilizeze corect resursele mentale in activitatile in care sunt implicati. Parintii trebuie sa inteleaga ca acesti copii au nevoie de iubire neconditionata, ca trebuie incurajati in orice activitate pozitiva si indrumati cu rabdare atunci cand gresesc. Energia si resursele lor mentale trebuie canalizate spre domenii care ii fascineaza, trebuie invatati sa se autodisciplineze si sa isi insuseasca abilitati sociale prin integrarea in comunitate. Jocul pentru acesti copii este cea mai buna forma de relaxare si invatare.

Citeste continuarea pe pirasan.ro