Tulburările de limbaj la copii: o prioritate de sănătate publică

Tulburările de limbaj oral și scris sunt recunoscute ca fiind una dintre cauzele analfabetismului și trebuie să fie diagnosticate și tratate cât mai devreme posibil. În prezent, se estimează că între 4% și 5% dintre copiii dintr-o anumită grupă de vârstă au dificultăți de limbaj oral sau scris, dintre care 1% sunt grav afectați. La 21 martie anul acesta, trei ministere - Educația, Sănătatea și Persoanele cu handicap - au prezentat un plan de acțiune pe trei ani care cuprinde 28 de măsuri menite să prevină tulburările de limbaj încă de la grădiniță, să le depisteze mai bine și să organizeze monitorizarea copiilor.

Disfazia, o tulburare gravă a limbajului

Tulburările de limbaj oral, care pot lua mai multe forme, se manifestă prin dificultăți în organizarea și controlul producției verbale, ceea ce face dificilă urmărirea gândirii copilului și, prin urmare, comunicarea cu acesta. Există, de asemenea, dificultăți în interpretarea informațiilor, deși nu există o lipsă reală de înțelegere. Disfazia este mai gravă deoarece afectează însăși dezvoltarea limbajului, dar nu constituie un retard intelectual. Este o boală probabil legată de afectarea centrelor lingvistice din creier, dar cauza exactă nu este cunoscută. Ea afectează 1% dintre copiii de vârstă școlară, băieții fiind mai frecvenți decât fetele. Limbajul copiilor disfazici nu se dezvoltă normal, iar acest deficit se manifestă într-o măsură mai mare sau mai mică și într-o varietate de forme: vorbire indistinctă, expresie telegrafică sau cuvinte rostite izolat, probleme de sintaxă, probleme de pronunție, lipsa cuvintelor, înțelegerea parțială a limbajului vorbit etc. Există o serie de semne de alarmă care îi pot face pe părinți să se îngrijoreze cu privire la o întârziere de limbaj: o copilul este tăcut în primul an de viață și are puține activități sociale; o la 18 luni, nu spune cuvinte cu sens (tati, mami, dă, etc.); o la 24 de luni, nu spune propoziții cu sens din câteva cuvinte și nu pune întrebări; o la 3 ani, vorbirea sa este neinteligibilă și doar membrii familiei îl înțeleg. Aceste tulburări vor avea în mod evident un impact asupra învățării școlare și vor duce la dificultăți în învățarea limbajului scris. În orice caz, nu trebuie să vă faceți griji înainte de vârsta de 3 ani, deoarece este dificil să faceți diferența între un copil care este pur și simplu leneș și unul cu o problemă reală. Distincția între o întârziere simplă de limbaj și disfazie nu se face, în general, decât în jurul vârstei de 4 ani, la grădiniță.

Dislexia, o tulburare specifică de învățare a cititului

Dislexia afectează 5-10% dintre copiii de vârstă școlară și se manifestă prin dificultăți de citire și ortografie, care pot deveni evidente încă din primul an de școală primară. Copiii dislexici sunt inteligenți în mod normal și nu suferă de niciun deficit senzorial, vizual sau auditiv. Cu toate acestea, ei sunt incapabili să dobândească competențele lingvistice necesare pentru a învăța să citească și să scrie. Această tulburare este atribuită unui defect de maturare în anumite zone ale creierului, probabil de origine genetică. Dislexia se caracterizează prin erori în succesiunea ortografică sau în transcrierea grafică a fonemelor. Copilul confundă anumite litere de forme asemănătoare sau apropiate fonetic. Acesta inversează ordinea literelor, silabelor sau cuvintelor și poate adăuga sau omite sunete. Ca urmare, cititul devine ezitant și de neînțeles. Pe de altă parte, copilul are în general abilități matematice bune, reflectând o inteligență perfect normală.