Cum construim o casă nouă sau renovăm una veche păstrând spiritual tradițional?

Indiferent de vârsta, locul in care se afla sau particularităţile lor, casele tradiţionale româneşti sunt o sursă bogată de inspiraţie pentru arhitecţi, designeri şi constructori.

Pe de o parte există tendinţa de restaurare a acestor case, iar pe de altă parte, de construire a unora noi care să preia elemente şi caracteristici ale caselor tradiţionale.

De alungul timpului, arhitectura populara traditionala a avut un impact determinat asupra modului in care se construieste in prezent si cum a influentat proiectele noi, contemporane.

Arhitectura ţărănească cucereşte prin design intuitiv, simplitate şi funcţionalitate. Aceste calităţile se regasesc si la unele case moderne deoarece concepţia caselor tradiţionale se pretează la adoptarea de soluţii foarte moderne.

Prodecanul Universitatii de Ahitectura si Urbanism, Ion Mincu, conf dr arhitect Lorin Niculae, presedinte Asociatia Arhiprea, a explicat la Radio Antena Satelor ca tradiția înseamnă set de valori care ne-a fost transmis și acest set de valori, care sunt perene și care sunt neschimbătoare, reprezintă un corp pe care îl ai, care te definește și pe care poți să aduci multe alte lucruri în plus, dar să nu renunți la ceea ce ai, la ceea ce ai găsit, așa este și o casă tradițională, este definitia oferita de la Antena Satelor de

In plus, a adaugat arhitectul Lorin Niculae, o casă tradițională reprezintă o atitudine față de viață a poporului, a oamenilor care locuiesc într-o anumită zonă etnografică și care s-a decantat de-a lungul a sute de ani casa aceea se întâmplă să fie și sustenabilă, se întâmplă să fie și sănătoasă, se întâmplă să fie și frumoasă. E foarte important, pentru că frumusețea a ajuns să fie ceva pierdut sau neesprivit, ca neesențial în raport cu utilitatea, a mai precizat apecialistul..

“La momentul respectiv, casele erau și utile, și frumoase și lucrurile acestea care sunt perene trăinicia, frumusețea, utilitatea, consemnate pentru prima oară în forma aceasta de vitroviu în urmă cu 2000 și 100 de ani. Astea sunt valori pe care adăugăm acum. Da, accesibilitatea, incluziunea, dar fără a le elimina pe acelea care ne sunt fond primar. Asta înseamnă tradiție, acel fond primar care ne definește și pe care noi îl simțim apropiat și cu care rezonăm. Și cred că nu există un român din România care să intre într-o casă tradițională și să nu se lumineze la față. Ceea ce să știți că e valabil și pentru un japonez din Japonia, că intră într-o casă din România, se luminează la față și și un mexican din Mexic da, și vă spunasem, pentru că am fost împreună cu acești oameni. Da, se bucură, au o bucurie instantanee atunci când intră într-o casă românească. Și asta ce ne spune ne spune că aceste valori tradiționale românești au un impact la nivelul culturii universale, chiar dacă sunt foarte puțin cunoscute în afară, dar atunci când ajung să fie cunoscute, atunci oamenii rezonează cu ele. “

Cei care isi doresc sa construaiadaca sau sa renovere pastrand traditiile au la indemana modele pe care le pot urma, care se gasesc in ghidurile realizate în urmă cu câțiva ani de Grupul de Lucru Rural din cadrul Ordinului Arhitecților din România (OAR) cu echipe locale pentru fiecare zonă a țării, ce prevad reguli pentru cei care vor să-și construiască sau să păstreze o casă în acord cu locul, cu natura sau cu specificul național/regional.

Acestea ofera repere si elemente care raspund la intrebarea cum putem construe pastrand spiritual raditional, autentic, a adaugat arhitectul Lorin Niculae, specialist care a facut parte din echipa de elabrare a documentului si se pot gasi pe site-ul Ordinului Arhitectilor din Romania

“Ghidurile conțin principii fundamentale care dacă sunt respectate, putem asigura această continuitate a tradiției, aducând modernitatea la sat. Pentru că o muzeificare a satelor în care le păstrăm toate casele ca la 1920 și în care nu putem intra decât ca turiști, nu este de dorit și n-ar susține niciun fel comunitatea locală. Trebuie să ții foarte bine cont de comunitatea locală, de interesele ei, de aspirațiile și de dorințele pe care le găsești acolo, la fața locului, pentru a vedea cum poți și ce poți să faci și să fie și bine pentru comunitate, pentru că sunt satele, de exemplu, care au un potențial turistic foarte mare. Da, și comunitatea de acolo dorește să se dezvolte în plan turistic, dar altele au o componentă agricola, de producție agricolă foarte importantă sau altele au o producție meșteșugărească semnificativă. Și atunci trebuie să te gândești ce, care din componentele sau pilonii politicilor publice servește cel mai bine, viziune de dezvoltare a satului respectiv, care nu poate să aparțină decât comunității locale.”