Misterul șofranul: Povestea fascinantă a celei mai prețioase mirodenii din lume

Originar din Asia, șofranul este extras din florile plantei Crocus sativus și este folosit în bucătăria și medicina tradițională din întreaga lume.

Unul dintre aspectele care fac sofranul atât de unic este procesul laborios de recoltare.

Pentru a produce doar o mică cantitate de sofarn, sunt necesare mii de flori și o muncă manuală atentă pentru a separa stigmatul roșu, partea cea mai prețioasă a florii, de restul plantei.

Fiecare floare de sofran produce doar trei stigmate, care trebuie recoltate manual înainte ca floarea să se deschidă complet.

Acest proces delicat și consumator de timp face ca sofranul să fie unul dintre cele mai scumpe condimente din lume, cu prețuri care pot depăși pe cele ale aurului.

Costul variază în funcție de calitate, dar se estimează că prețul pe kilogram poate ajunge până la valoarea de 40.000 de euro.

Această plantă este cultivată în principal pentru stigmatul său, care este utilizat ca și condiment și colorant alimentar, dar și pentru proprietățile sale medicinale.

Stigmatul sofranului este cunoscut pentru aroma și gustul său bogat, dar și pentru culoarea sa roșie intensă, care este utilizată pentru a colora mâncărurile.

Șofranul este o plantă care necesită îngrijire specială, fiind pretențios în ceea ce privește clima și solul. În plus, recoltarea stigmatelor de sofran este un proces laborios și costisitor, ceea ce face ca această plantă să fie una dintre cele mai scumpe condimente din lume.

Șofranul este cunoscut mai ales pentru includerea sa în produsele alimentare. Dar are substanțe nutritive foarte importante și compuși chimici care sunt benefici pentru sănătate.

Sofranul conține mai mulți compuși chimici derivați din plante care sunt cunoscuți ca antioxidanți, prevenitori ai bolilor.

Pistilii compun mai multe uleiuri volatile esențiale, dar cel mai important dintre ele este safranal, care conferă șofranului aroma sa plăcută.

Alte uleiuri volatile din șofran sunt cineol, fenethenol, pinen, borneol, geraniol, limonen, p-cime, linalool, terpinen-4-ulei etc.

Încă din scrierile lui Galen și Hipocrate, șofranul a fost menționat ca un tratament medical pentru tuse, răceală, afecțiuni ale stomacului, insomnie, sângerări uterine, scarlatină, probleme cardiace și flatulență.

Șofranul înseamnă "galben" în arabă, deoarece atunci când este utilizat în gătit, conferă o nuanță galbenă alimentelor.

Recoltarea șofranului necesită o muncă intensă. Ca urmare, acesta poate avea cea mai mare valoare de piață a tuturor ierburilor din lume.

Din păcate, puritatea șofranului este deseori compromisă. Gălbenelele și alte plante medicinale sunt adesea adăugate ilegal, pentru a reduce costurile de producție.

Denumirea sa vine de la cuvântul arab „Asfar“, care înseamnă „galben“. Şofranul a fost folosit în China, încă din secolul al VII-lea, iar în Europa a fost adus mai întâi în Spania de către arabi, în secolul al X-lea.

Proprietăţile curative ale condimentului magic sunt cunoscute din cele mai vechi documente medicale care datează din 1600 î.Hr.

Condimentul reprezintă un remediu pentru probleme cardiace și digestive, fiind, de asemenea, un antioxidant puternic.

Egiptenii preparau bere din șofran și din chimen. În antichitate, mumiile erau stropite cu șofran.

Florile de șofran sunt considerate divine și sunt menționate în lucrările lui Homer.

Şofranul este utilizat în parfumerie şi este unul dintre cele mai populare afrodisiace. Acest condiment este mai scump decât aurul.

Şofranul poate rezista la temperaturi de minus 20 de grade Celsius. Cel mai gustos orez se prepară cu şofran.