O pâine antică de 5.000 de ani este descoperită și produsă din nou în Turcia

O pâine veche de 5.000 de ani a fost descoperită de arheologi în Turcia, unde este acum produsă din nou, alimentând interesul pentru culturile bazate pe soiuri străvechi de grâu, mai bine adaptate la secetă, informează AFP.

'Aceasta este cea mai veche pâine coaptă cu drojdie ce a fost descoperită în timpul unei excavaţii şi care, în mare parte, a reuşit să îşi păstreze forma', a declarat Murat Türkteki, arheolog şi coordonator al săpăturilor din Küllüoba, o localitate situată la 35 de kilometri de oraşul Eskişehir din centrul ţării.

'Pâinea reprezintă o descoperire rară în timpul unor săpături arheologice. De obicei, se găsesc doar firimituri. Dar, aici, ea a putut fi conservată pentru că a fost arsă şi îngropată', a explicat el, referindu-se la descoperirea făcută publică săptămâna trecută.

Rotundă şi plată ca o turtă, cu un diametru de 12 centimetri, pâinea din Küllüoba a fost descoperită în septembrie 2024, carbonizată şi îngropată sub pragul unei locuinţe ce a fost construită în Epoca Bronzului, în jurul anului 3.300 î.Hr.

O bucată din ea fusese smulsă, înainte ca pâinea să fie arsă şi apoi îngropată în momentul construirii locuinţei.

'Acest lucru ne face să ne gândim la un ritual al abundenţei', a declarat Murat Türkteki.

În absenţa unor înregistrări scrise, civilizaţia anatoliană Küllüoba rămâne în mare parte misterioasă, la fel ca şi obiceiurile locuitorilor săi de a-şi îngropa casele înainte de a se muta în altă parte sau de a construi locuinţe noi peste structuri vechi, formând astfel movile.

În timpul Epocii Bronzului, Hatti, un popor din Anatolia care i-a precedat pe hitiţi, a trăit în regiunea Eskişehir.

'Küllüoba era o aglomeraţie urbană de mărime medie în care erau prezente activităţi comerciale, meşteşugăreşti, agricole şi miniere. Exista în mod clar o anumită ordine familială şi socială', a explicat arheologul Deniz Sari.

Analizele au arătat că pâinea a fost preparată din făină măcinată grosier obţinută din emmer, o varietate antică de grâu, şi seminţe de linte, iar frunza unei plante încă nedeterminate a fost folosită ca drojdie.

Pâinea carbonizată a fost expusă începând de miercurea trecută la Muzeul de Arheologie din Eskişehir.

'Am fost foarte emoţionaţi de această descoperire. Vorbind cu directorul nostru de săpături, m-am întrebat dacă am putea reproduce această pâine', a declarat Ayse Unlüce, primăriţa din Eskişehir.

Pentru a se apropia cât mai mult de reţeta originală, angajaţii primăriei locale, după ce au analizat pâinea milenară, au ales să folosească grâu Kavilca - întrucât străvechiul soi emmer nu mai există în Turcia -, un sortiment apropiat, dar şi străvechi, precum şi bulgur şi linte.

Rezistent la secetă

În incinta Halk Ekmek ('Pâinea poporului', în limba turcă - n.red.), o brutărie municipală care produce pâine la preţuri reduse, angajaţii săi frământă manual 300 de pâini Küllüoba în fiecare zi, începând de săptămâna trecută.

'Combinaţia dintre făina unui grâu ancestral, linte şi bulgur are ca rezultat o pâine bogată, săţioasă, săracă în gluten şi fără conservanţi', a explicat Serap Güler, directoarea brutăriei Halk Ekmek din Eskişehir.

Primele pâini de Küllüoba, vândute sub forma unor turte de 300 de grame pentru 50 de lire turceşti (aproximativ 1,12 euro), s-au epuizat în doar câteva ore.

'Am fugit venind aici, pentru că mi-era teamă că nu va mai rămâne niciuna la vânzare. Sunt curioasă să cunosc gustul acestei pâini străvechi', a explicat Suzan Kuru, o clientă.

'Aceste meleaguri au păstrat această pâine timp de 5.000 de ani şi ne-au oferit acest dar. Avem datoria de a proteja acest patrimoniu şi de a îl transmite mai departe', a adăugat primăriţa Ayse Unlüce.

Provincia Eskişehir, cândva bogată în surse de apă, suferă acum din cauza secetei.

'Ne confruntăm cu o criză climatică, dar continuăm să cultivăm porumb sau floarea-soarelui, care necesită multă apă. Strămoşii noştri ne dau o lecţie. La fel ca ei, ar trebui să ne orientăm către culturi care necesită puţină apă', a adăugat primăriţa locală, care doreşte să relanseze în regiunea sa cultivarea grâului Kavilca, care este rezistent la secetă şi la boli.

'Avem nevoie de politici publice foarte puternice în acest domeniu. Cultivarea soiurilor de grâu străvechi va fi un pas simbolic în această direcţie', consideră ea.