Oul – simboluri și legende puternice într-o coajă subțire

Preţuit şi folosit cu grijă în satul tradiţional, oul, simbol al renașterii și al reînoirii este prezent în multe datini și obiceiuri vechi. În Bucovina, este consemnat mitul nașterii soarelui dintr-un ou, iar în sculptura “Începutului Lumii”, Brâncuși esențializează forma primară a cosmosului sub forma Oului cosmic.

În credința populară, oul este simbol al genezei ce marchează momentul în care puiul sparge gaoacea. Oul, ca și mama, va marca aventura omului, atât la nivel de specie, cât mai ales de individ. Deoarece oul, care își împarte atributele cu mama de mai târziu, va simboliza conflictul interior al oricărei ființe între dorința de confort și siguranță și aceea de aventură și explorare.

Simbolistica și credinţa nestrămutată în virtuţile benefice ale oului îl plasează într-o multitudine de ritualuri și zicale românești. Astfel, la începutul anului agrar, pe 9 martie, gospodina casei spărgea un ou în faţa carului cu boi ce pornea către câmp. Spargerea acestui ou în faţa atelajului reprezenta o garanţie în plus că aratul va merge bine, că semănatul va fi cu rod, că peste an nu vor fi dăunători ai recoltelor. În satele din Moldova şi Bucovina, cu apa în care se punea un ou roşu se spăla fiecare membru al familiei în dimineaţa primei zile de Paşti, pentru că exista credinţa că vei fi rumen în obraji asemeni oului roşu şi sănătos tot anul.

Nici zicerile populare, întâlnite şi astăzi în vorbirea curentă, nu au ocolit oul. „Să fii frumos ca oul roş”, „are grijă de el ca de ou“, sunt expresii care evidențiază simbolul puternic al oului, asociat întotdeauna cu energia vieții.

Despre ou, ca simbol arhetipal al genezei, al începutului și al vieții, vorbea, cu profunzime, în anul 1928, un țăran român. Deși identitatea sa a fost pusă sub semnul anonimatului, vorbele sale au rămas celebre: "D'apoi cum, dragă domnule... Pământul e în chipul unui ou; fundul oului este Pământul, iar varful e Ceriul; el stă pe ape".

Simbolul și legendele țesute în jurul oului au preocupat întreaga lume din vremuri străvechi și până în prezent. Astfel, au fost descoperite ouă de lut în morminte străvechi din Suedia și Rusia, simboluri ale nemuririi și învierii. Iar în Grecia s-au găsit statui ale lui Dionysos ținând un ou în mână, ca nădejde a reîntoarcerii la viață.

Oul a fost văzut și ca simbol al prosperității. Astfel, în Laos, dacă visezi o găină care face multe ouă, e semn că te vei îmbogăți, iar, în Finlanda, plugarul mergea la arat și semănat cu un ou în buzunar.

Persanii credeau că oul, care nu este primordial în acceptiunea tibetană a genezei, rămâne totuși la originea unei lungi și neîntrerupte genealogii umane, din esența celor 5 elemente aparând, în mod miraculos, un ou mare care a dat naștere unui lac alb din care au ieșit strămoșii.

În tradițiile ascunse ale Orientului, oul are un rol apropiat, acela al altor simboluri arhetipale, cum sunt matricea, scoica, peștera, centrul, inima, ombilicul sau centrii ocultați ai Lumii. Totul se leagă de punctele de pornire ale dezvoltării interioare, spațiale, temporale și chiar biologice ale ființei omenești, în drumul omului spre desăvârșirea spirituală.