După un secol de absență, zimbrul e acasă. Se pregătește revenirea elanului

Invitat în cadrul emisiunii Viața la Țară, Sebastian Cătănoiu, directorul Parcul Natural Vânători-Neamț, a vorbit despre starea actuală a faunei din România, despre efectele iernilor tot mai blânde și despre proiectele de readucere în sălbăticie a unor specii dispărute.

România rămâne una dintre țările europene cu cea mai bogată biodiversitate. Munții Carpați adăpostesc populații importante de urs brun, lup, râs, cerb carpatin, mistreț și capră neagră, iar pădurile întinse oferă încă habitate potrivite pentru specii care, în alte state, au dispărut demult.

„Nu mai sunt zăpezile de altădată. Temperaturile cresc, iar perioadele cu ger sunt mai scurte. Toate acestea influențează fauna, nu doar pe noi”, a explicat Sebastian Cătănoiu.

Potrivit acestuia, lipsa zăpezilor consistente afectează comportamentul unor specii. Ursul, de exemplu, poate avea o hibernare întreruptă sau chiar absentă în iernile foarte blânde, ceea ce duce la un consum energetic diferit și, uneori, la apariția mai frecventă în apropierea localităților.

Pe de altă parte, pentru ierbivore, reducerea stratului de zăpadă poate însemna acces mai ușor la hrană. „Fauna are capacitatea de a se adapta, însă schimbările rapide reprezintă un stres suplimentar pentru ecosistem”, a subliniat directorul parcului.

Cea mai cunoscută realizare a administrației parcului este reintroducerea zimbrului în libertate. Specia dispăruse din fauna României în urmă cu peste 100 de ani, iar readucerea sa a presupus ani de pregătire.

Primele cinci exemplare au fost eliberate în martie 2012. „Țin minte perfect momentul. Pe 22 martie, zăpada avea aproape 70 de centimetri. A trebuit să desfacem pârtii pentru ca animalele să se poată deplasa”, a povestit Sebastian Cătănoiu.

În prezent, numărul exemplarelor din libertate a crescut, iar arealul s-a extins natural. „Faptul că populația s-a dezvoltat și că animalele s-au adaptat arată că proiectul a fost unul de succes”, a precizat acesta.

Modelul aplicat la Vânători-Neamț a fost ulterior preluat și în alte zone din țară, contribuind la refacerea populației de zimbru la nivel național.

După succesul zimbrului, specialiștii analizează un nou subiect: revenirea elanului în România. Specia a existat în trecut pe teritoriul țării, dar a dispărut treptat.

În ultimii ani, au fost semnalate apariții sporadice ale unor exemplare venite dinspre Ucraina, în special în județele din nord-est. Un caz documentat a fost raportat chiar și în vestul țării, fapt care a atras atenția cercetătorilor.

„Au existat relatări în mai multe zone. Este un semn că specia încearcă să revină natural”, a explicat directorul.

Deocamdată, nu este vorba despre o reintroducere propriu-zisă, ci despre monitorizarea atentă a acestor apariții. Dacă se va ajunge la un proiect concret, prima etapă ar presupune aclimatizarea într-un spațiu controlat.

„Pentru început, animalele ar putea fi ținute într-un țarc mare de aclimatizare, pentru a se obișnui cu zona și pentru a putea fi monitorizate. În paralel, comunitățile locale trebuie informate și implicate”, a precizat Sebastian Cătănoiu.

Reintroducerea unei specii mari nu înseamnă doar un succes biologic. Înseamnă și dialog cu oamenii din zonă, prevenirea conflictelor și găsirea unui echilibru între conservare și activitățile economice.

„Trebuie să ajungem la un numitor comun cu comunitățile. Experiența zimbrului ne-a arătat că informarea și transparența sunt esențiale”, a concluzionat directorul.

În pădurile din Neamț, zimbrul a redevenit o prezență firească. Dacă elanul va urma același drum, rămâne de văzut. Cert este că România are încă șansa de a-și reconstrui patrimoniul natural, iar astfel de proiecte arată că acest lucru este posibil atunci când știința, administrația și comunitatea lucrează împreună.