Considerații generale privind cultivarea pomilor fructiferi – I

Oamenii au iubit întodeauna pomii fructiferi și s-au ocupat cu dragoste de ei. Clima și relieful țării noastre permit cultivarea multor specii și soiuri de pomi fructiferi, care asigura astfel necesarul de fructe indigene proaspete, pline de vitamine și minerale, de la începutul verii până toamna târziu.

De aceea, este importantă cultivarea acestora în livezi, în aproprierea locuințelor; totodată diminuează poluarea, asigura umbră vara și aduc un plus de frumusețe grădinilor noastre.

Pomii își au viața lor, adică se nasc dintr-o sămânță, cresc frumos, devin folositori prin fructele lor, apoi intră în faza de declin și pier. Pomii fructiferi sunt o adevărată bucurie, însă chiar și cele mai rezistente soiuri au nevoie și de o îngrijire atentă.

În viața unui pom, se deosebesc 3 perioade:

- creșterii sau a tinereții,

- rodirii

- îmbătrânirii.

Prima perioadă se caracterizează prin creșterea viguroasă a trunchiului, a ramurilor de schelet și a ramurilor mai scurte (secundare), ce le îmbracă pe cele de schelet. Sistemul radicular crește atât în adâncime cât și în lateral.

În această perioadă, toată puterea pomului este folosită pentru dezvoltarea unui schelet solid, variind mult de la o specie la alta, de la un soi sau port-altoi la altul, în funcție de condțiile pedo-climatice și de agrotehnica folosită.

Exemplu: Piersicul rodește cel mai repede: la 2-3 ani de la plantare;

- Nucul nealtoit, la 7-10 ani de la plantare;

- Soiurile de măr altoite pe port-altoi franc rodesc cu 2-3 ani mai târziu decât atunci când sunt altoite pe portaltoi vegetativi;

- Același soi crescut la câmpie, pe un sol cernoziom, intră pe rod cu 2-3 ani mai devreme decât atunci când e crescut la deal, pe un sol podzolit.

Condițiile de mediu și agrotehnica aplicată au cel mai mare rol în scurtarea perioadei de tinerețe.

Către sfârșitul acestei perioade, în organele pomilor ( rădăcini, ramuri) se depun cantități mari de substanțe care servesc că material pentru formarea ramurilor de rod și astfel pomul intră în a doua perioadă de viață, cea de rodire.

În perioada de rodire, ritmul de creștere a ramurilor de schelet scade, în schimb se formează un număr tot mai mare de ramuri de rod. Deși, pomul mai crește în grosime și în înălțime, totuși predomină rodirea. Aceasta este cea mai frumoasă și mai lungă perioadă din viața pomului, dupa cum atât de poetic spunea Lucian Blaga: “O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge şi sparge scoarţa cea mai tare şi mai dură a unui arbore”. (Lucian Blaga)

Încet, încet pomul se epuizează; creșterile anuale încetinesc, unele vârfuri ale ramurilor de schelet se usucă; fructele sunt tot mai mici și mai puține. Pomul încearcă parcă să lupte prin emiterea de la baza ramurilor principale a numeroși lăstari lacomi, care prin consumul de apă și nutrienți contribuie și mai mult la uscarea vârfurilor.

Fermierii trebuie să cunoască bine aceste 3 perioade de vârstă și mai ales cerințele lor față de căldură, apă aer și hrană.

Pe baza acestei cunoașteri, se vor putea aplica în livezi măsurile agrotehnice corespunzătoare, cu ajutorul cărora să se prelungească mai mult perioada de rodire și să reducă durata perioadei a treia, de declin.