Cultivarea agrișului

Agrișul, arbust de talie mică (până la 1.5 m înălţime), are un areal larg de răspândire, întâlnindu-se în Europa, Asia, America de Nord, iar în România creşte spontan în regiunile deluroase şi muntoase, dar poate fi şi cultivat în pepiniere sau pe lângă casă, având multiple indicații alimentare și terapeutice.

Importanța culturii de agriș este dată de conținutul fructelor sale, bogate în vitamine și săruri minerale. Agrișele pot fi consumate proaspete, uscate sau congelate, fie procesate sub formă de compot, peltea, dulceață sau sucuri naturale.

O plantație de agriș poate fi valorificată timp de 20-30 de ani, dacă este bine îngrijită, reprezentând o bună alegere pentru cei care vor să investească în domeniul agricol, aducând profitabilitate cultivatorilor.

Cele mai cunoscute soiuri de agriş sunt: Verda, Virens, Sirius, Jubilar, Someș, Rezident de Cluj, Zenit, White Smith, Cernomor.

Un material săditor de calitate se va procura doar din pepiniere sau stațiuni de cercetare autorizate.

Agrişul este un arbust nu foarte pretenţios față de factorii de vegetație şi destul de adaptabil, care preferă solul uşor, bine drenat, cu un PH optim de 4,6 - 5, bogat în substanţe nutritive şi aerisit. Se dezvoltă atât în locuri cu lumină cât şi în semiumbră.

În ceea ce privește temperatura, agrișului îi priesc temperaturi între 15 și 25 de grade Celsius, iar iarna rezistă și la temperaturi de până la -32 de grade Celsius.

Înflorirea are loc primăvara devreme, iar polenizarea se realizează cu ajutorul insectelor; fructifică în al doilea an de la plantare.

Plantarea se face optim toamna, dar și primăvara devreme; înainte de plantare, rădăcinile arbuștilor trebuie fasonate, iar după aceea adăugate într-un amestec de pământ, gunoi de grajd și apă. În acest mod, arbuștii se adaptează mai bine solului în care vor fi plantați.

Distanța de plantare: se recomandă 2,5-3 m distanță între rânduri și 0,8-1 m între plante, pe rând, în cazul soiurilor de vigoare mică. În cazul soiurilor cu vigoare mare, distanța între plante pe rând crește la 1,2-1,5 m.

În primii doi ani după plantare, cultura de agriș trebuie irigată, pentru ca planta să dezvolte rădăcini puternice și să devină rezistentă la secetă, la fel ca și în cazul viței de vie. De asemenea, este importantă curățarea arbuștilor de buruienile care cresc împrejurul lor.

Lucrările de tăiere sunt necesare pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a agrișului. Acestea se realizează sub formă de tufă sau de trunchi. Pe tulpinile de 2-3 ani se formează ramuri de rod scurte, de tip buchet.

Combaterea bolilor și dăunătorilor conform principiilor luptei integrate reprezintă o verigă importantă în tehnologia de cultură a agrisului. Dintre principalele boli întâlnite la agriş, amintim: făinarea, antracnoza, rugina, iar ca și dăunători, afidele, cotarul, sfredelitorul tulpinilor.

Recoltarea se realizeaza in functie de destinatia productiei. Daca fructele au ca destinatie procesarea, acestea se recolteaza cand fructele sunt inca verzi. Daca fructele sunt destinate pentru consum in stare proaspata, se recolteaza la maturitatea deplina, cand pielita fructelor devine transparenta, pulpa este moale si prezinta aroma si gustul specific. Fructele se recolteaza cu peduncul, pe vreme uscata si racoroasa si se realizeaza manual sau cu utilaje ce scutura arbustii.

Îngrijit cum se cuvine, agrişul va rodi 20-30 de ani consecutiv.