Cultura căpșunului

Azi vorbim despre cultura Căpşunului, Genul Fragaria, familia Rosaceae, particularităţi biologice.

Căpşunul este una dintre speciile care prezintă un interes economic şi alimentar deosebit, datorită potenţialului mare de producţie şi calităţii fructelor.

Cererea mare pe piaţă, proprietăţile alimentare şi terapeutice ale fructelor reprezintă o bună alegere pentru cei care vor să investească în domeniul agricol, aducând profitabilitate cultivatorilor.

Căpşunile se numără, alături de cireşe, printre primele fructe care ajung la maturitate în cursul anului (lunile mai-iunie).

Având o talie redusă (15 - 40 cm), sub formă compactă sau rară, căpşunul se poate cultiva în spaţii foarte mici din grădina casei, dar şi pe suprafeţe mari în aer liber, sere, solarii, răsadniţe.

Căpşunul este o specie foarte precoce, producând fructe din primul an de la plantare.

Fructele conţin:

• zaharuri,
• acizi organici,
• vitamina C, A,
• minerale (potasiu, fier, fosfor etc.).

Ele se consumă în stare proaspătă sau transformate în fructe congelate, gemuri, dulceţuri, sirop, jeleuri, ceaiuri.

La căpşun, sortimentul a evoluat, promovându-se în cultură soiuri mai productive, cu rezistenţă mai bună la Botrytis. Exemplu, soiurile: „Gorella”, „Talisman”, „Red Gauntlet”, “Creastă de cocoş”.

O caracteristică a căpşunului, este faptul că plantele sunt întotdeauna verzi (sempervive), iar frunzele nu cad. Totuşi, moartea frunzelor în fiecare an se datorează temperaturilor scăzute din timpul iernii. Uneori, plantele au capacitatea de a-şi păstra frunzele verzi şi active şi sub stratul protector de zăpadă, ceea ce demonstrează că, în general, suportă umbrirea.

În funcţie de felul cum se desfăşoară înflorirea, există trei grupe mari de soiuri:

• soiuri care înfloresc o singură dată pe an, în primăvară (înfloritul durează 20-30 de zile);
• soiuri cu două perioade de înflorire: una primăvara şi alta toamna (circa 15 zile);
• soiuri cu înflorire continuă pe tot parcursul perioadei de vegetaţie (circa 150-190 de zile).

Polenizarea se face cu ajutorul vântului şi al insectelor. Amplasarea coloniilor de albine în cultura de căpşun are un rol foarte important în legarea fructelor şi în calitatea acestora.

De la înflorit la coacerea fructelor, soiurile de căpşun necesită 25-30 de zile, ceea ce înseamnă 40-45 de zile de la pornirea în vegetaţie.

Căpşunul are pretenţii modeste faţă de căldură. În general, temperaturile extreme, cum sunt gerurile mari din timpul iernii şi căldurile excesive din timpul verii, influenţează negativ atât creşterea, cât şi rodirea căpşunului.

Căpşunul cultivat suportă şi semiumbra, putându-se obţine producţii bune de fructe şi în culturi intercalate. Recolte bogate şi, mai ales, de calitate, se obţin însă în culturile neumbrite.

Căpşunul iubeşte umiditatea. În condiţii de umiditate suficientă, plantele cresc şi rodesc bine, dând producţii de calitate. Fiind o plantă cu înrădăcinare superficială, căpşunul are nevoie de ploi dese şi mici, separate de zile călduroase. Din această cauză, căpşunul face parte din categoria speciilor cu rezistenţă slabă la secetă.

Plantele cresc şi se dezvoltă bine pe solurile uşoare; cel mai potrivit sol pentru cultura căpşunului este cel de natură nisipo-argiloasă, mijlociu compact, uşor acid (pH = 5,5-6,5), bogat în substanţe nutritive şi cu umiditate suficientă.