Sfaturi privind cultivarea stânjeneilor

Floarea lunii februarie este Irisul (Stânjenelul) - Iris germanica din Familia Iridaceae, adesea simbolul multor cavaleri și nobili medievali. Reprezintă curajul, prietenia si înțelepciunea. Iris este zeița greacă a curcubeului, iată nu întâmplător, paleta de culori a florilor de iris este la fel de diversificată, de la alb, galben, roz , roșu , purpuriu , violet sau albastru.

Deși se cultivă în principal în scop ornamental, Irisul (Stânjenelul) se folosește și în industria cosmetică la producerea de parfumuri.

În general Irisul, plantă erbacee-perenă, este foarte ușor de cultivat, dacă anumite cerințe simple de mediu se întrunesc. Partea subterană este un rizom; tulpina este înaltă de 0.5-1 m și poartă frunze de dimensiuni mai reduse, fiind terminată într-o floare.

Particularități biologice

Irisul manifestă cerințe deosebite față de lumină. Plantat la umbră produce mai puține flori și devine sensibil la boli.

Are pretenții mici față de temperatură; plantele pornesc în vegetație la 6-8º C. Cu toate acestea, se consideră că în zonele cu ierni blânde și climă caldă sunt condiții favorabile pentru acumularea uleiului volatil.

Este relativ rezistent la secetă, dar reacționează favorabil la udare. În condiții de seceta atmosferică pronunțată, îmbinată cu seceta solului, plantele stagnează din creștere sau se dezvoltă încet. Nu suportă nici excesul de umiditate, ce favorizează putrezirea rizomilor.

Solurile nisipoase sau pietroase sunt excelente pentru creșterea Irisului; solurile grele, argiloase, nu sunt bune. Dacă solul este argilos, puteți planta bulbii în straturi ridicate pentru a ajuta la scurgerea apei.

În general, Irisul poate fi rupt de rafalele puternice de vânt, din această cauză ar trebui plantat într-un loc mai adăpostit

Epoca de plantare este în luna septembrie, dacă în sol există suficientă umiditate. În caz contrar, se plantează în octombrie când cad primele ploi, astfel ca rizomii să se înrădăcineze până la venirea înghețului.

Se recomandă aplicarea unui îngrășământ, de tip NPK primăvara, înainte de înflorire. Prea mult azot va încuraja creșterea frunzelor în detrimentul florilor.

Dintre boli cele mai frecvente sunt: pătarea frunzelor, rugina, putrezirea rizomilor. Dintre dăunători cel mai frecvent atac este cauzat de viermii sârmă.

Florile decolorate și uscate ar trebui să fie tăiate imediat. Acest lucru va determina înfloriri suplimentare sau chiar o perioadă de înflorire repetată mai târziu în sezon. La fiecare patru sau cinci ani, bulbii de iris ar trebui să fie săpați, împărțiți și replantați pentru a elimina rădăcinile bolnave și deteriorate. Acest lucru va menține plantele de iris viguroase. Nu se taie niciodată frunzele, pentru că ele asigură fotosinteza pentru anul următor.

Când un Iris nu reușește să înflorească, pot surveni urmatoarele motive:

• Rizomii sunt plantați prea adânc;
• Plantele nu primesc suficientă lumină (min. șase ore de lumină directă a soarelui în fiecare zi) ;

• Aplicarea de prea mult îngrășământ determină creșterea frunzelor în detrimentul florilor;
• Plantele sunt foarte dese, mai trebuie rărite.

Februarie este o lună a îndrăgostiților, a poveștilor de iubire, deci cu siguranță Irisul va fi una dinte cele mai potrivite flori pentru transmiterea unui mesaj de dragoste.