În ținutul Sucevei, frunzele verzi și florile se pisau, se storceau printr-o pânză curată și se lua sucul dimineața, câte o linguriță, contra frigurilor. Vin, pelin verde tăiat mărunt și miez de pâine, făcute ca mămăliguța moale, întinse pe o petică se puneau la umflături și cârnituri (luxații), de cu seara până dimineața.
Sunt și credințe legate de pelin. Spaţiul familial, microuniversul trăirilor afective trebuie curăţat de „urâciuni”. Actul ritual se poate face cu mătura confecţionată din tufe de pelin adunate în zi de sărbătoare, de Marina.
Devenit obiect ritual, mătura se foloseşte în practici magice de întors persoana plecată de acasă sau cu ea se alungă boala, răul, spurcul:
Ieşi spurc-spurcat
De la... cutare
De unde te-ai aninat,
Că eu, descântătoare
Cu vin te-am îmbătat,
Cu mătura de pelin negru
Te-am măturat
Şi-n gunoi te-am aruncat.
Pelinul se poartă în buzunare, în sân sau la pălărie în zi de Armindeni, primăvara. Pelinul are puteri magice. Dar, la fel de adevărat, zic bătrânele, este și vorba veche:
După nor vine senin
După dulceaţă, pelin.
Autor: Gabriela Rusu-Păsărin