Solstițiul de iarnă - îngustarea nopții și mărirea zilei, lupta continua cu intunericul si vremelnica victorie a luminii - transgresase, fast, catre marea victorie a luminii vesnice, prin Nasterea Pruncului Sfant.

Secolul al XIX-lea aduce modificari si in "protocolul" Craciunului. Timp de aproape un mileniu, pentru crestinii din Europa sarbatoarea Craciunului a coincis cu cea a Anului Nou. Solstitiul de iarna - ingustarea noptii si marirea zilei, lupta continua cu intunericul si vremelnica victorie a luminii - transgresase, fast, catre marea victorie a luminii vesnice, prin Nasterea Pruncului Sfant.

Delimitarea intre sarbatoarea religioasa si cea strict calendaristica - Anul Nou pe 1 ianuarie - avea sa se faca treptat: la Roma in secolul al XIII-lea, in Franta la anul 1564, in Rusia in timpul tarului Petru cel Mare, iar in Tarile Romane catre sfarsitul veacului al XIX-lea. Intamplator sau nu, acest veac al XIX-lea este unul bogat in prefaceri, in plan politic si social, in zona mentalitatilor, ca si a vietii cotidiene a oamenilor din diferite paturi sociale. Ai zice ca, in mai putin de 100 de ani, romanii s-au grabit sa anuleze o serie de "ramaneri in urma" fata de occidentul Europei.

Simona Lazăr