Zaghen sau cum renaşte o zonă umedă din lunca Dunării cu ajutorul fondurilor europene

Proiectul RESTORIVER, parte dintr-un amplu program european ce vizează refacerea zonelor umede din bazinul Dunării, a readus viaţa acolo unde, multă vreme, fusese doar un teren abandonat. Dar lucrările nu se opresc aici. Despre ce s-a făcut şi ce urmează, explică Mihaela Simion, responsabil de comunicare la Societatea Ornitologică Română.
Proiectul Restoriver este o continuare a proiectului iniţial de renaturare a zonei Zaghen. Proiectul de renaturare a început în 2006-2007 şi a durat aproape 10 ani. S-a concretizat în refacerea lacului Zaghen, prin aducerea apei din Dunăre, prin pompare printr-un canal creat. Dacă până în anii '70 aici era un lac natural, din anii '70 s-a încercat o transformare în zonă agricolă. Lacul a fost secat şi s-a încercat eliminarea cu totul a apei, numai că izvoarele subterane sunt foarte puternice şi demersul a fost un eşec. Zona a fost abandonată din punct de vedere al exploatării agricole şi terenul s-a înstufuizat puternic. Fiind şi o zonă de la marginea oraşului, a fost abandonată, uşor-uşor se transformase într-o groapă de gunoi unde mai erau şi oameni care creşteau animale. Iar acest proiect a readus natura în locul în care a fost.
Lacul a devenit astfel nu doar un refugiu pentru păsări şi animale, ci şi o zonă tampon care ajută la retenţia apei, esenţială într-o regiune precum Dobrogea, unde seceta devine o ameninţare tot mai serioasă. Lucrările însă nu se opresc aici. Proiectul merge mai departe cu noi intervenţii pentru menţinerea echilibrului ecologic.
Cum natura nu stă pe loc şi în permanenţă evoluează, schimbările climatice afectează un pic zona în sensul că stuful se întinde foarte mult, iar prin proiectul Restoriver dorim să readucem luciul de apă la o suprafaţă cât mai mare şi, mai mult decât atât, să creăm şi nişte ferestre în perdeaua de vegetaţie care înconjoară lacul actual.
Restaurarea zonei a permis întoarcerea multor specii. SOR monitorizează în special păsările.
Unul dintre proiectele noastre urmăreşte conservarea pelicanului creţ, care este o specie vulnerabilă, conform listei roşii din România. După renaturare, unul din locurile unde monitorizăm această specie este chiar lacul Zaghen, pentru că este o suprafaţă de luciu de apă destul de mare şi păsările găsesc aici un habitat potrivit.
Pe lângă pelicanul creţ, la Zaghen au fost observate codalbi, prigorii, dumbrăvence, dar şi specii de mamifere precum căprioare, bizami sau vidre.
Proiectul RESTORIVER are şi o dimensiune comunitară şi educativă, cu planuri pentru dezvoltarea ecoturismului.
Deja am făcut un schimb de experienţă cu partenerii noştri din Bucureşti, Administraţia Parcului Natural Văcăreşti, care deja are un plan de management pentru acest parc natural urban. Colegii noştri de aici, de la Primăria Tulcea şi cei de la Apele Române au fost într-un schimb de experienţă, au vizitat zona şi au văzut care sunt dotările, cum s-a făcut panotajul, care sunt zonele de protecţie în care nu ai acces, cum se încearcă protejarea zonei pentru potenţialele incendii de stuf. Există în România deja un proiect de bune practici şi acest schimb de experienţă arată care sunt nevoile la nivel de proiect incipient pentru zona Zaghen. Mai mult decât atât, există mai multe proiecte care vizează zona: piste de biciclete pe digul care este de jur împrejurul Zaghenului, un proiect de păduri periurbane, care se va desfăşura tot aici, există acest muzeu al Satului Pescăresc, care arată foarte bine modul în care comunităţile pot să se dezvolte în mod sustenabil într-un cadru natural.
RESTORIVER face parte din Programul Interreg Danube Region - o reţea europeană ce reuneşte 15 organizaţii din şase ţări - România, Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Serbia şi Slovacia - pentru a testa soluţii bazate pe natură, menite să refacă zonele umede din bazinul Dunării. În România, proiectul este implementat de WWF România, Primăria Tulcea, Administraţia Naţională "žApele Române"ť şi Societatea Ornitologică Română (SOR).
Astfel de demersuri demonstrează cum colaborarea internaţională, expertiza ştiinţifică şi implicarea autorităţilor locale pot transforma zonele degradate în ecosisteme funcţionale, esenţiale pentru adaptarea la schimbările climatice şi pentru bunăstarea comunităţilor locale.