Virusurile au nevoie de o gazdă (om, animal, plantă, licheni) pentru a se replica şi a se răspândi, utilizând, la nevoie, o gazdă lipsită de imunitate, aşa cum a arătat recenta pandemie de COVID-19 în relaţia sa cu oamenii, informeaza Agerpres.
Cercetătorii canadieni au încercat să afle dacă schimbările climatice ar putea favoriza un astfel de scenariu în mediul arctic al Lacului Hazen. Situat în nordul extrem al Canadei, acesta este cel mai mare lac aflat dincolo de Cercul Arctic.
Oamenii de ştiinţă din Canada au prelevat probe din albia unui râu care alimentează Lacul Hazen în timpul topirii gheţii pe durata verii, precum şi de pe fundul lacului. Ei au trebuit să foreze într-un strat de doi metri de gheaţă înainte de a atinge fundul acoperit cu apă îngheţată al lacului, situat la o adâncime de aproape 300 de metri.
Cu ajutorul unor frânghii, un snowmobil a ridicat apoi sedimentele prelevate, care au fost secvenţiate pentru ADN-ul şi ARN-ul lor, ce compun codul genetic şi totodată instrumentul de replicare al vieţii.
'Asta ne-a permis să identificăm virusurile care se află într-un mediu dat şi gazdele potenţiale care se află acolo', a explicat Stephane Aris-Brosou, profesor asociat la Facultatea de Biologie din cadrul Universităţii Ottawa, coordonatorul studiului.
Echipa canadiană a încercat apoi să afle în ce măsură virusurile sunt susceptibile să îşi schimbe gazda, examinând echivalentul arborilor lor genealogici.
Sosirea unor gazde noi
'Am încercat să măsurăm până în ce punct acei arbori genealogici erau similari', a explicat Audrée Lemieux, de la Universitatea Montraal, autoarea principală a studiului.
Genealogii similare sugerează că virusul a evoluat odată cu gazda sa, în timp ce prezenţa unor diferenţe indică faptul că virusul a putut să schimbe gazda. Iar dacă un virus a făcut acest lucru cel puţin o dată, atunci el este susceptibil să o facă din nou.
Analizele au arătat diferenţe mari între arborii genealogici ai virusurilor şi cei ai gazdelor lor din sedimentele extrase de pe fundul lacului canadian.
Acele diferenţe erau mai puţin pronunţate în albia râului ce alimentează lacul. Cercetătorii bănuiesc că apa provenită din topirea gheţarilor erodează sedimentele din albie, limitând astfel interacţiunile dintre virusuri şi gazdele lor potenţiale.
În schimb, accelerarea topirii gheţarilor ce alimentează lacul a crescut totodată cantitatea de sedimente care sunt transportate.
'Acest proces va pune în contact gazde şi virusuri care, în mod normal, nu ar fi putut să intre în contact', a explicat Audrée Lemieux.
Autorii studiului, publicat în revista de cercetări biologice Proceedings B, editată de Royal Society, au precizat că nu prevăd totuşi o deversare virală sau o pandemie.
'Probabilitatea unor evenimente dramatice rămâne foarte mică', spune Audrée Lemieux. Dar, potrivit cercetătorilor canadieni, acest risc ar putea să crească odată cu continuarea încălzirii climei terestre, pentru că noi gazde ar putea să se aventureze în regiuni care erau până acum neospitaliere.
'Ar putea fi vorba la fel de bine despre căpuşe sau ţânţari sau alte animale, dar şi despre bacterii şi virusuri', a adăugat Audrée Lemieux.
Posibilitatea unei deversări virale este 'complet imprevizibilă, la fel şi consecinţele sale, ce ar putea varia de la un caracter benign până la o adevărată pandemie', a adăugat cercetătoarea canadiană.
Foto: pixabay