Alergia rino-sinusală: Cauze, simptome, diagnostic, tratament

Domnul dr. Adrian Ilie, medic primar O.R.L. la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” precizează, în cadrul interviului, ce investigații sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului de rinită și în ce constă tratamentul.

Alergiile sunt frecvente în rândul populației. Care este cauza și cum putem să le prevenim?

Prevalența bolilor alergice este în creștere, în special în țările dezvoltate din cauza creșterii expunerii la poluanții atmosferici, cât și din cauza scăderii expunerii la infecții în timpul copilăriei prin utilizarea crescută de antibiotice.

Mecanismul fundamental al stărilor alergice este o reacție de apărare anormală, exagerată a organismului față de un alergen, adică o substanță din mediul înconjurător. În prezent, alergia este considerată o boala sistemică (generală) a organismului, care se manifestă sub forma uneia sau a mai multor afecțiuni corelate. Dintre manifestările alergice se pot enumera: alergia nazală, urticaria cronică, eczemele, astmul alergic, faringitele alergice, manifestările auriculare sau oculare, polipoza nazală.

Rinita alergică este considerată a fi cea mai frecventă dintre acestea, estimându-se că afectează 10% din populație, procesul fiind în creștere.

Alergia nazală se manifestă prin cele două forme de rinită alergică: rinita alergică sezonieră sau periodică, numită și febra fânului și rinită alergică perenă sau aperiodică.

Rinita sezonieră sau periodică se manifestă clinic sub forma paroxistică caracterizată prin strănut în salve, secreții nazale apoase, nas înfundat, mâncărime, lăcrimare apărute imediat după contactul cu alergenul, respectiv polenul. Este mai frecventă în lunile mai și iunie, când în atmosferă se găsesc cantități mari de polen. Tabloul clinic este de scurtă durată și dispare spontan.

În rinita perenă sau aperiodică simptomele sunt mai atenuate, dar relativ permanente datorită expunerii mai îndelungate la alergen. Cel mai des incriminat este praful de casă, urmat de mucegaiuri și cosmetice. În această formă, de regulă, participă și mucoasa sinusurilor.

Simptomatologia polipozei nazale este reprezentată de obstrucție nazală uni- sau bilaterală proporțională cu mărimea, secreției nazale mucoase sau purulente în caz de suprainfecție, hipoosmie (scăderea percepției mirosului) sau chiar anosmie (lipsa mirosului), dureri la nivelul capului, tulburări de vorbire (respectiv voce nazonată).

În urma căror investigații se pune diagnosticul de rinită?

Pentru diagnosticul acestor afecțiuni sunt necesare: examinarea clinică, explorări funcționale și radiologice, corelate cu date din antecedentele familiale. Anamneza are un rol important în stabilirea cronologiei și periodicității simptomelor.

Este necesară o bună colaborare cu medicul specialist alergolog în stabilirea diagnosticului, în special pentru a putea identifica agentul care a produs alergia, cât și pentru a stabili un tratament adecvat.

Tratamentul este de lungă durată ?

Tratamentul este complex și îndelungat, presupunând identificarea și evitarea contactului cu alergenul/alergenii, uneori greu de realizat și metode de desensibilizare a organismului. Medicamentele folosite sunt: antihistaminicele, preparate cortizonice administrate local la nivelul nasului, cât și pe cale generală, inclusiv aerosoli și inhalații. Balneofizioterapia joacă un rol adjuvant util, de asemenea. Tratamentul chirurgical se adresează leziunilor ireversibile ale mucoasei nazale sau sinusale și vizează corecția obstrucției nazale. Excizia polipilor rinosinusali de natură alergică se efectuează modern, prin chirurgie endoscopică în majoritatea serviciilor ORL.

Alergia fiind o boală cronică, generală, ce evoluează pe un teren particular sensibil chiar în prezența unui tratament bine efectuat, poate avea o evoluție îndelungată, cu eventuale recidive, de aceea este necesară o dispensarizare cu controlul periodic al pacienților.

rador.ro