Chistul palpebral sau șalazion: stați cu ochii pe el!

Șalazionul este cauzat de o obstrucție în canalul uneia dintre glandele Meibomius. Aceste glande, care sunt în număr de 25-30 pentru fiecare pleoapă, secretă un tip de sebum care se amestecă cu lacrimile pentru a proteja ochiul și a lubrifia corneea. Sebumul este evacuat printr-un canal microscopic a cărui deschidere este situată între rădăcinile genelor. Dacă glanda se infectează, canalul se blochează și se poate forma un chist. Infecția poate fi cauzată de bacterii sau stafilococi care urcă pe canal. Marginea pleoapei devine apoi roșie, dureroasă și umflată. Inflamația poate dispărea spontan sau poate forma un chist.

Tratamentul inițial implică picături pentru ochi, antibiotice și unguente antiinflamatoare. Aplicate la debutul șalazionului, acestea pot ajuta la prevenirea formării unui chist. În caz contrar, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a disloca chistul. Această operație nedureroasă și rapidă este recomandată atunci când nodulul provoacă disconfort sau creează o umflătură inestetică pe pleoapă, care în unele cazuri poate fi de mărimea unui bob de mazăre.

Această afecțiune frecventă și adesea nedureroasă nu prezintă, în general, niciun pericol pentru ochi. Cu toate acestea, o tendință de recidivă ar trebui să determine medicul să caute diabet sau o afecțiune oculară (astigmatism) care ar fi trecut neobservată anterior.
De cauză necunoscută, șalazionul se dezvoltă mai des la persoanele cu probleme de piele: acnee, piele grasă. Se pare că o igienă riguroasă a mâinilor și a pleoapelor poate reduce numărul de recidive:

curățați regulat marginile pleoapelor;

evitați să frecați pleoapele chiar și atunci când vă mănâncă;

evitați aplicarea machiajului pe marginile pleoapelor

aplicați picături antiseptice ușoare pentru ochi după înotul în mare sau în piscină.