Vaccinurile anti-COVID-19 şi problemele cardiace: un risc rar, dar încă dificil de evaluat, conform cercetărilor

'A trecut peste un an şi jumătate de la utilizarea masivă a vaccinării cu ARN mesager, însă nu există încă o 'certitudine solidă' cu privire la gradul exact de riscuri cardiace, au deplâns la jumătatea lunii iulie Jing Luo şi Walid Gellad într-un editorial publicat în British Medical Journal (BMJ).

Deşi doar un articol de opinie, textul se bazează pe un studiu amplu, publicat în acelaşi număr. Acesta oferă o panoramă a cunoştinţelor cu privire la frecvenţa miocarditei şi pericarditei, două inflamaţii cardiace, după vaccinarea cu Moderna şi Pfizer/BioNTech.

Subiectul este unul delicat pentru comunitatea ştiinţifică. Aceste riscuri au fost identificate rapid după lansarea campaniilor de vaccinare anul trecut, dar au fost exagerate considerabil de către adversarii vaccinurilor pentru a submina valoarea acestora.

Aceste afecţiuni cardiace sunt într-adevăr foarte rare şi, de cele mai multe ori, nu au provocat complicaţii grave. De asemenea, ele trebuie puse în balanţă cu faptul că însuşi coronavirusul prezintă riscuri cardiovasculare.

Aceasta nu înseamnă că sunt puse la îndoială vaccinurile cu ARN mesager, însă cei doi cercetători nu sunt mulţumiţi de stadiul actual al cunoştinţelor despre riscurile acestora.

'Cu siguranţă, miocardita este rară după vaccinare', rezumă cei doi. Însă cât de rară? Întrebarea rămâne de o importanţă crucială.

Studiul pe care îl comentează - realizat de alţi cercetători prin compilarea a circa 50 de lucrări anterioare - oferă unele răspunsuri, care confirmă în linii mari observaţiile precedente.

Riscul de miocardită pare incontestabil mai mare la bărbaţii tineri decât la orice alt grup. De asemenea, chiar dacă concluziile sunt ceva mai puţin clare, se pare că acesta este mai frecvent după un vaccin Moderna decât după Pfizer/BioNTech.

Aceste constatări susţin, prin urmare, alegerea unor ţări, cum ar fi Franţa, de a rezerva vaccinul Moderna persoanelor de peste 30 de ani, în timp ce altele, cum ar fi SUA, nu au făcut o astfel de distincţie.

Dar studiul nu elimină o parte din neclarităţi. El subliniază, de asemenea, că rezultatele variază foarte mult de la o lucrare la alta din cauza metodologiilor diferite şi că, în unele privinţe, datele sunt nesatisfăcătoare.

Acesta este cazul unui domeniu deosebit de sensibil: vaccinarea copiilor, autorizată în multe ţări, dar care, adesea, nu a luat amploare, aşa cum s-a întâmplat în Franţa, din cauza reticenţei părinţilor.

Or, chiar dacă miocardita pare să fie 'foarte rară la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 11 ani', aceste concluzii nu au soliditate din cauza lipsei de date disponibile, potrivit autorilor.

Alte întrebări rămân în mare parte incerte. Majoritatea cazurilor de miocardită şi pericardită nu au avut repercursiuni grave, însă foarte rar au fost urmărite pe termen lung. Prin urmare, ne putem întreba despre riscul unor sechele durabile.

În cele din urmă, nu se ştie în mare măsură dacă riscurile sunt la fel de mari după o doză de rapel, o întrebare importantă, deoarece ţările dezvoltate şi-au vaccinat populaţiile pe scară largă şi analizează în prezent cât de des să ofere campanii de rapel.

Foto: pixabay