Osmoteca - arhiva de parfumuri

Toate însă au o casă a lor, un loc în care se adună "la povești", în care se retrag după perioada de glorie: Osmoteca, prima arhivă de fragranțe din lume.
Osmoteca – provenind din grecescul „osmo”, care înseamnă aromă, și „theke” care înseamnă cufăr – a fost fondată în 1990 de Jean Kerleo, un fost parfumer, împreună cu Patricia de Nicolai, moștenitoarea imperiului aromelor Guerlain. Ideea de la care a plecat Osmoteca a fost aceea de a inventaria parfumuri renumite, de azi și... de mâine, dar și de a depista parfumuri vechi, de mult apuse, de a le redescoperi și, dacă este necesar, de a le recrea.
Colecția numără în prezent peste 2500 de fragranțe, păstrate sub cheie (cu tot cu rețetele și secretele lor), dintre care unele sunt accesibile publicului, iar o altele călătoresc prin lume, făcând turul caselor de parfumerie.
Parfumurile sunt sortate pe numere și tipuri de arome, iar sticluțele sunt păstrate într-o pivniță cu lumină artificială și o temperatură constantă de 13 grade Celsius, pentru a nu se degrada. 400 dintre ele sunt parfumuri "bătrâne", care au zeci sau chiar sute de ani. 175 dintre ele au fost recreate după rețetele originale, descoperite de cercetători. Specialiștii francezi chiar au încercat să păstreze aceleași ingrediente din trecut, chiar dacă unele dintre ele sunt acum interzise, și să folosească aceleași metode antice de obținere. Un exemplu de ingredient rar și interzis este lichidul produs de gladele unei feline africane, al cărui miros seamănă cu cel al moscului, folosit acum mai bine de 2000 de ani. Un alt ingredient prohibit azi, tot cu miros de mosc, era extras din gladele unei specii de căprioară din Tibet, acum protejată de lege, dar fără de care celebrele parfumuri Chanel nu ar fi existat.
Din colecție fac parte parfumuri uitate, precum „Apa Reginei Ungariei”, creată în preajma anului 1370, folosind metode de distilare arabe. Legenda spune că la acea vreme, unele parfumuri erau create spre a fi băute, iar acesta ar fi avut puteri miraculoase de întinerire, ar fi ajutat-o pe regină să fie cerută de soție de către regele Poloniei, care era foarte tânăr, deși ea ajunsese deja la vârsta de... 75 de ani!
În alte șipuri din colecția osmotecii se găsește o apă de colonie recreată după rețeta celei despre care se spune că era preferată de Napoleon Bonaparte. Napoleon credea în puterile curative ale acesteia, pentru că obișnuia să consume în jur de 120 de litri în fiecare lună, și se spune că purta mereu o sticluță la el, ascunsă în cizme. Apa de colonie folosită în exilul în insula Sfânta Elena diferă de cea pe care o folosea în mod obișnuit în Franța, deoarece nu dispunea de toate ingredientele necesare pe insulă, iar Osmoteca adăpostește ambele variante.
O expoziție permanentă este deschisă pulicului, iar toate parfumurile expuse pot fi... inspirate, așa că, dacă aveți drum spre Versailles, după ce vizitați castelul, trageți o fugă și până la Osmotecă, care se află in apropierea lui.