Primul GPS a fost… un Lego!

Băieții sunt mult mai înclinați să construiască din piese Lego ori să joace jocuri pe computer, decât fetele. Se pare, spun specialiștii, Lego și jocurile video îi ajută pe băieți să gândească altfel, creându-le abilități spațiale sporite. Capacitatea diferită de orientare pe hartă, la bărbaţi şi femei, este o manifestare a unei diferenţe biologice mici la început, care creşte printr-o serie de experienţe – afirmă cercetătorii. Așa se explică inclusiv capacitatea superioară a băieților de a se orienta, mai târziu, pe hartă, de a folosi GPS-ul sau de a face față unor situații neașteptate care implică luarea unor decizii de moment.

Cum funcționează „busola” internă

Totuși, lucrurile nu sunt ciar atât de simple, cu organismul uman. Adică... nu-i suficient să insistăm pe lângă copiii noștri – fie ei băieți sau fetițe – să construiască orașe ale viitorului din piese Lego. Omul are o „busolă” internă care, dacă e să funcționeze corect, ne va ajuta întotdeauna să „simțim” Nordul. În lipsa Stelei Polare și a mușchiului de pe trunchiurile copacilor, chiar creierul nostru are instrumentele lui de detecție, situate în zona „entorinală”. Celulele din această zonă a creierului sunt cele care ne ajută să ne adaptăm la mediul înconjurător, memorând o serie de indicatori, de folos ca să nu ne rătăcim. În urmă cu câțiva ani, cercetătorul britanic Hugo Spiers a făcut un test pe 16 persoane – bărbați și femei – pentru a vedea care este capacitatea lor de orientare, în funcție de mai mulți stimuli și de mai multe modalități de a-și ocupa timpul liber. Astfel, cei care obișnuiau să joace jocuri video și/ sau să desfășoare activități care presupuneau noțiuni de geometrie spațială au reușit să se adapteze mai ușor. Pe de altă parte, se pare că primele celule afectate în boala Alzheimer (caracterizată și de scăderea capacității de adaptare spațială) sunt tocmai cele din zona entorinală.