De ce să alegem agricultura ecologică?

Priorităţile agriculturii ecologice:

1. Evitarea tuturor formelor de poluare, atât la nivelul produselor agricole, cât şi la nivelul mediului;
2. Producerea de alimente cu calităţi nutritive ridicate, în cantităţi suficiente
3. ă permită agricultorilor un nivel de viaţă decent;
4. Încurajarea dezvoltării sistemelor de tip ferma, implicând toate verigile din circuitul biologic: microorganisme, sol, floră şi faună.
5. ţinerea şi creşterea fertilităţii solului pe termen lung.
6. Promovarea sistemelor de exploatare raţională a resurselor de apă.
7. Asigurarea condiţiilor de dezvoltare a animalelor, în conformitate cu prevederile legale ale producţiei ecologice.
8. Minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile agricole.
9. ţinerea biodiversităţii sistemului agricol.
10. ţinerea de efecte pozitive pentru cei implicaţi în producţia ecologică, prin creşterea calităţii vietii, inclusiv prin asigurarea securităţii mediului.

Particularităţile practice ale agriculturii ecologice

• Uniăţile agricole ecologice corespund, atât ca amplasament, cât şi ca proces de producţie tuturor exigenţelor privind calitatea şi protecţia mediului încon­jurător;
• Fermele şi societăţile agroindustriale ecologice sunt, în general, de dimensiuni mici şi mijlocii. Majoritatea acestor ferme ocupă suprafeţe mici, cuprinse între 5 şi 50 ha. În zonele cu suprafeţe întinse de teren şi cu potenţial tehnologic mare, fermele ecologice pot fi mai mari de 50 ha, ajungând uneori la 1.000-2.000 ha;

- Toate fermele şi societăţile agricole ecologice parcurg o perioadă de conversie, care este egală cu timpul scurs între începerea managementului ecologic şi obţinerea certificatului de fermă sau so­cietate ecologică.

- Certificarea se face de către o organizaţie naţională sau inter­naţională recunoscută si certificată în conformitate cu standardele agriculturii ecologice;

- ţională la cea ecologică se face pas cu pas, pen­tru că societăţile agricole să nu resimtă efectele scăderii productivităţii, iar pro­ducătorii să capete încredere în noile sisteme. Certificarea se face imediat ce toată ferma sau o parte din activitatea acesteia corespunde standardelor eco­logice.

- Certificarea sectorială se face cu condiţia ca cele două sisteme (convenţional şi ecologic) să fie separate foarte clar atât în documentaţii, cât şi în activitatea pro­ductivă.

- Cu foarte puţine excepţii, fermele ecologice sunt mixte (de tip vegetal - animal), pe de o parte pentru a se valorifica superior producţia vegetală; în acest caz, structura speciilor şi a categoriilor de animale se stabileşte în funcţie de potenţialul vegetal al fermei şi al zonei agricole, precum şi de resursele economico - financiare (construcţii si instalaţii zootehnice, bani) şi umane (număr de per­soane, vârstă, aptitudini şi pregătire profesională) ale fermei.

- În fermele şi societăţile prelucrătoare ecologice se cultivă şi se cresc toate speciile şi varietăţile de plante şi animale domestice, respectiv, se prelucrează toate produsele agricole vegetale sau animale, cu excepţia celor create sau produse prin inginerie genetică.