Chiajna - mănăstirea bântuită, mănăstirea mântuită

Aflată la limita Bucureștiului, acolo unde fusese cândva satul Giulești-Sârbi, pe un loc viran devenit groapă de gunoi la marginea Capitalei, Mănăstirea Chiajna are o istorie frământată. Începută în timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, continuată de Nicolae Mavrogheni, care nu mai apucă să o vadă sfințită, fiind părăsită în vremea ciumei. Mai mult, Biserica Chiajna este bombardată de turci chiar înainte de a se oficia în ea prima slujbă. De atunci înainte e părăsită și, cu toate că fusese proiectată să fie un uluitor monument neoclasic, rivalizând cu catedralele, nu mai cunoaște mila timpului, fiind lăsată în paragină.

Servește de decor unor filme istorice, ca și unor clipuri ale muzicienilor de azi, de adăpost nomazilor și celor declasați, profilându-se pe cerul vânăt, printre mormanele de gunoaie, ca o rană deschisă a timpului.

După mai multe încercări nereușite de restaurare, înainte și după război, în urmă cu 4 ani intră în grija Patriarhiei Române și aici încep a se face mai întâi lucrări de asanare a locului, apoi se pun bazele unei mici mănăstiri, se ridică o biserică nouă și se fac planurile pentru restaurarea vechiului așezământ.

Am fost și noi acolo în Postul Paștilor, înconjurați de copiii din parohia Sfântului Ioan Iacob Hozevitul - hram pe care-l are și mănăstirea cea nouă din Chiajna. Copiii au lucrat cu mâinile lor diferie obiecte pe care le-au vândut, iar banii obținuți le-au donat pentru Învierea mănăstirii. (text: Simona Lazăr)