Școala de la Bunești: Locul unde tradiția construiește viitorul

Inițiativa le aparține arhitectului Ana Maria Goilav, profesor universitar la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și istoricului Petre Guran, cercetător în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Cei doi au fost invitații realizatoarei Tatiana Mircea, în cadrul emisiunii „Viața la țară”.

Scopul declarat al acestei școli este acela de a forma o nouă generație de meșteri și constructori, prin metode tradiționale, utilizând materiale naturale în special lemnul, folosit cu respect și pricepere, așa cum se făcea odinioară.

„Suntem în al 18-lea an de când a luat ființă Școala de la Bunești, sub forma unor șantiere-școală desfășurate în perioada vacanțelor universitare. Studenți la arhitectură, la inginerie, dar și artiști sau oameni din satele vecine au participat de-a lungul anilor. Înscrierile sunt încă deschise, iar oricine este binevenit”, a spus Ana Maria Goilav.

Pavilioanele construite de-a lungul timpului reflectă atât tradiții europene, cât și influențe asiatice. Un exemplu este Casa Călăreților, o construcție din lemn ars, pe piloți, ridicată fără cuie, acoperită cu șiță.

Pavilionul sanitar a fost realizat în stil japonez, prin îmbinări lemn pe lemn. Masa comună a fost construită sub o boltă din cărămidă produsă artizanal, în Domnești, iar dormitorul studenților este o rotondă din chirpici uscat la soare.

Fiecare pavilion este dedicat unui material sau unei tehnici: lemn, piatră, pământ, cărămidă, toate lucrate manual, în spiritul unei școli de arhitectură care redescoperă gesturile esențiale ale construcției.

„Ce facem noi aici e o formă de politețe față de om și față de spațiul construit pentru el. Arhitectura istorică înseamnă artă, măsură și funcționalitate cu un minimum de resurse”, a subliniat Ana Maria Goilav.

Petre Guran adaugă o dimensiune filozofică acestui demers:

„Materialul e mentorul. El te învață ce ai de făcut. Trăim aici după un alt ritm nu cel dictat de termene limită, ci de soare și lună, de zi și noapte. Este o formă de viață care reinventează locuirea rurală, nu ca pe o casă de vacanță, ci ca pe o revenire cu sens.”

Școala de la Bunești este mai mult decât un atelier de lucru. Este o comunitate care transmite cunoașterea prin practică, într-un mod viu și direct, într-un cadru natural autentic.

Aici, trunchiurile de stejar devin grinzi cu ajutorul bardelor, iar meșteșugul se transmite din mână în mână, din gest în gest.

„Din păcate, multe dintre aceste meșteșuguri s-au pierdut, pentru că s-a pierdut modul lor de transmitere în familie, de la tată la fiu, prin practică. Tocmai de aceea, învățarea prin experiență directă este esențială. Și nu este niciodată prea târziu să reînvățăm.”

Școala de la Bunești oferă nu doar cunoștințe, ci o perspectivă nouă asupra a ceea ce înseamnă comunitate, rădăcini, tradiție și arhitectură cu suflet.

O lecție vie pentru toți cei care caută sens, apartenență și un mod de viață în armonie cu natura.