Nelu Nedelea, bucureştean get-beget, e pasionat de antichităţi. Se consideră comerciant de amintiri, pentru că merge periodic la târgurile de profil organizate în Capitală dar şi în alte oraşe ale ţării pentru a-şi expune şi vinde produsele.

De curând, l-am întâlnit la Muzeul Ţăranului Român , unde participa la o expoziţie cu vânzare. Pe masă, avea expuse produse vechi de câteva decenii care se găseau în mai toate casele românilor înainte de 1989 - oglinzi, lămpi pe gaz, tranzistoare, dar şi câteva obiecte vechi de peste un secol.

Piesa de rezistenţă a colecţionarului este o sanie bavareză, concepută pentru ţapi sau câini, datând de la 1800. Nelu Nedelea a achiziţionat sania din Ardeal, de la o familie de saşi. Dacă va găsi însă un client dornic să o cumpere o va da. Pentru un astfel de obiect şi preţul e unul pe măsură - 2000 de euro.

De unde îşi procură colecţionarul obiectele?
Nelu Nedelea colindă satele româneşti şi întreabă din casă în casă. Oamenii au început să-l cunoască. Negociează însă preţul fiecărei achiziţii, fie că este vorba despre tablouri, porţelan, argintărie sau alte obiecte de uz casnic.
O parte rămân în colecţia personală, pe altele le vinde.

Cine cumpără astfel de produse vechi?
Persoanele vârstnice, spune Nelu Nedelea, cumpără obiecte vechi. Tot el ne-a destăinuit că obiectele sale sunt cumpărate şi pentru valoarea sentimentală pe care o deţin. Şi într-adevăr au şi o valoare sentimentală , dacă luăm în considerare faptul că trezesc amintiri ale unor vremuri apuse.

Text: Robina CORNACIU