Preotul de țară, "stâlpul tăcut", dar esențial, al comunității românești
Într-o lume care aleargă neobosită după sens, rezultate și explicații, preotul de țară rămâne, adesea, ultimul punct de sprijin pentru comunitățile mici. Un sprijin nevăzut, dar simțit profund.
Articol de Ramona Alexandrescu, 01 Mai 2025, 13:42
O prezență constantă, uneori trecută cu vederea, alteori pusă sub lupă, dar întotdeauna așteptată.
Despre această misiune grea, discretă și adesea neînțeleasă s-a vorbit, în cadrul emisiunii Viața la Țară, realizata de Violeta Anghel. Invitat a fost părintele Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care a acceptat cu deschidere și sinceritate invitația de a vorbi despre rolul și așteptările uriașe puse pe umerii preotului.
„Și casa preotului e din sticlă”, a spus părintele Agachi, subliniind vizibilitatea permanentă și expunerea totală a vieții preotului și a familiei sale în fața comunității. În satele românești, fiecare gest al părintelui este observat, comentat, uneori judecat, iar așteptările nu sunt puține: să fie sfânt, să aibă răspunsuri, să aline, să rezolve.
„Toți preoții au har, chiar și cei care poate nu impresionează prin carismă sau vorbe. Lucrarea lor e vie înaintea lui Dumnezeu”, a explicat părintele, vorbind despre puterea reală a slujirii, care nu se măsoară în spectacol, ci în credință, rugăciune și discreție.
Relația preotului cu enoriașii săi este, inevitabil, una profundă. Uneori tensionată, alteori caldă, dar mereu necesară. Părintele este cel care, în tăcere, mijlocește pentru comunitatea lui, uneori chiar și pentru cei care nu mai cred că mai au o șansă.
„Preotul este martorul tăcut al întâlnirii dintre sufletul credinciosului și Hristos. El nu este în centrul atenției. El deschide ușa și se retrage în rugăciune”, a mai spus invitatul.
Emisiunea a adus în discuție și modul în care preoții sunt percepuți diferit în comunitățile rurale față de cele urbane. În sate, unde „toată lumea e ca o familie”, părintele este uneori ultimul care mai ține unită comunitatea, ultimul care îndeamnă la speranță, la asumare, la verticalitate.
Dincolo de predici și slujbe, preotul de țară este duhovnic, sfătuitor, consilier, dar și organizator, mediator, psiholog sau chiar constructor. Este o misiune grea, care cere nu doar credință, ci și dăruire totală.
Și totuși, așa cum a spus părintele Agachi, „nu există limită în ce poate dobândi un suflet atunci când se apropie cu sinceritate de Dumnezeu.” Preotul nu face minuni dar uneori, prin el, miracolul prinde contur.
