16 noiembrie, Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România
"Dansul fecioresc" din Ardeal a fost inclus recent de UNESCO pe lista reprezentativă a patrimoniului imaterial al omenirii. Este un dans specific mai multor zone din Transilvania, care-şi păstrează continuitatea în folclorul românesc, şi care - după cum se arată în decizia Comisiei - reprezintă o demonstraţie de virtuozitate şi un amestec armonios de ritm şi mişcare.
04 Noiembrie 2015, 08:00
Demersurile pentru ca "dansul fecioresc" să fie inclus în patrimoniul UNESCO au început în urmă cu doi ani, la iniţiativa cercetatorului ştiinţific Zamfir Dejeu, membru în Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Naţional Imaterial. „În proiect sunt personalizate mai multe tipuri de jocuri şi dansate de feciori, de bătrâni, de copii, deci perenitate, continuitate am ţinut cont de tot, apoi dansate de ţărani, dansate de domni de la oraşi, dansate de stundeţi, deci am avut grijă să intre toate aceste aspecte”, a afirmat Zamfir Dejeu.
România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitătiii UNESCO și cu Ritualul Căluşului (2005), Doina (2009), Ceramica de Horezu (2012), Colindatul în ceată bărbătească (2013).
Și pentru că în data de 16 noiembrie întreaga planetă va sărbători Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România, să facem o scurtă recapitulare a tezaurului pe care țara noastră îl deține și a fost recunoscut ca atare de organizația mondială.
a) 8 biserici pictate în Nordul Moldovei (cu o pictură murală unică, prin amploare, calitate, mesaj și tehnică), intrate în patrimoniul UNESCO în 1993:
1. Biserica “Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor
2. Biserica “Buna-Vestire” a Mănăstirii Moldoviţa
3. Biserica “Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi
4. Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava
5. Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ
6. Biserica “Învierea Domnului” a Mănăstirii Suceviţa
7. Biserica “Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota
8. Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore
b) 8 biserici de lemn în Maramureș (impresionează prin tehnică și prin monumentalitatea turlelor), intrate în patrimoniul UNESCO în 1999:
1. Biserica Intrarea în Biserica Maicii Domnului (Bârsana)
2. Biserica Sfântul Nicolae (Budești)
3. Biserica Sfânta Paraschiva (Desești)
4. Biserica Nașterea Maicii Domnului (Ieud-Deal)
5. Biserica Sfântul Arhanghel (Plopiș)
6. Biserica Sfânta Paraschiva (Poienile Izei)
7. Biserica Sfântul Arhanghel (Rogoz)
8. Biserica Sfântul Arhanghel (Surdești)
c) 7 sate cu biserici fortificate din Transilvania (se înscriu în tipul de așezare colonială săsească din Ardeal), intrate în patrimoniul UNESCO în 1993 și 1999:
1. Situl rural Câlnic
2. Situl rural Prejmer
3. Situl rural Viscri
4. Situl rural Dârjiu
5. Situl rural Saschiz
6. Situl rural Biertan
7. Situl rural Valea Viilor
d) 6 cetăți dacice din Munții Orăștiei (se remarcă prin complexitatea construcției și dificultățile depășite), intrate în patrimoniu în 1999:
1. Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte
2. Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia
3. Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru
4. Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie
5. Cetatea dacică de la Băniţa
6. Cetatea dacică de la Căpâlna
e) Mănăstirea Hurezi, Românii de Jos, județul Vâlcea (operă de arhitectură religioasă medievală), intrată în patrimoniu în 2012
f) Delta Dunării (considerată a fi cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, cu o suprafaţă de 2.681 km2, 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce), intrată înpatrimoniul UNESCO în 1991.
Pe lângă aceste 33 de situri și pe lângă cele 5 obiective din patrimoniul imaterial UNESCO, România mai are 2 obiective naturale incluse în Lista UNESCO-MAB de Rezervaţii ale Biosferei:
1. Pietrosul Mare (Rezervația naturală înclusă în Parcul Naţional Munţii Rodnei este o arie protejată aflată în extremitatea nord-estică a județului Maramureș)
2. Retezat (doar cu unele suprafețe din Parcul Național Retezat)
