Leacuri și credințe: Fânul și despre lingoare
Vremea lui Brumar, pe care o așteptăm, e rece şi aduce „fierbinţeli”. Cele mai grele şi nebănuite boli sunt lingoarea, boala mare şi boala rea a copiilor. În Oltenia, lingoarea, care provoacă fierbinţeli mari, sete neostoită, agitaţie în somn, se tratează, spun bătrânele, cu aburi cu floare de fân. În fân sunt cele mai multe flori, mirositoare şi tămăduitoare.
01 Noiembrie 2016, 08:55
Fânul se fierbe într-o căldare. Se ard în foc pietroaie din albia unui râu până se roşesc. Se aşază bolnavul în picioare, aplecat peste căldarea în care fierbe fânul şi se scufundă pietroaiele, câte unul în găleată.
Bolnavul trebuie să inspire aburul, leac nici nu ştii de unde-ţi vine. Mirosul de fân are puteri tămăduitoare, te vindecă de boală, de friguri. Se fac şi descântece de lingoare, se descântă în apă neîncepută cu o seceră şi cu un rest de mătură părăsită.
Aşa trece buimăceala, ameţeala. Oamenii care vorbesc aiurea, aiurează, sunt bolnavi de lingoare ori blestemaţi. Femeile supărate zic cu năduf:
Dare-ar, bade Dumnezeu
Să fie pe gândul meu!
....................................
Să te bată, badeo, bată,
Nouă boale dintr-o dată,
Nouă boale şi-o lingoare
Din arat până-n cărat,
Din culesul cânepii
Până-n ruptul cămăşii!”
Vorbe de femeie supărată! Cu mirosul de fân însă se lecuieşte şi cea mai grea boală, boala mare. Şi tot cu fân se-ademeneşte şi boala fără leac, că nimeni nu-i vrea leac: dragostea:
Dulce-i dragostea pe fân cosit...
Şi dragostea ca şi lingoarea e cu fierbinţeală, aiureală, sărit din somn. Boală grea! Dragostea…
Autor: Gabriela Rusu-Păsărin
