Am avut bucuria, în urmă cu un deceniu, să îngrijesc apariția pe piață a reeditării celei dintâi cărți de bucate tipărite în București *). Chiar dacă anul exact al primei ediții este incert, nu greșesc prea mult când afirm că primăvara asta s-ar cuveni să aniversăm 170 de ani de literatură gastronomică în orașul de pe malul Dâmboviței.

În bucătăria bunică-mi, odinioară, n-aveam altă de făcut decât să țin zdravăn covata, să nu se ridice o dată cu aluatul luat cu râvnă la rupt, aruncat, bătut cu pumnii, adunat și-ntins iar, de parcă trebuia să ducă el toată pătimirea neamului omenesc.

Carol al II-lea și Duduia (Elena Lupescu, femeia pentru care regele a trăit o iubire devoratoare care avea să-l facă, o dată – să renunțe la drepturile sale la tron, a doua oară – să înfrupte prejudecățile unei țări întregi) au făcut să curgă râuri de cerneală.

Mititeii românești – așa mici-mititei cum sunt ei – au stârnit multă patimă, epidemie de cuvinte și averse de cerneală de-ai fi zis că puțin mai lipsea să te afli în plină istorie a plăgilor Egiptului, iar nu dinaintea unui biet grătar pe care sfârâie cărnurile. Gurmand din fire, românul nu concepe să treacă prin viață fără porția lui de mititei la grătar, cu muștar și bere.

10 Mai - istoria unei zile. Ar trebui să încep prin a spune că istoria mare e compusă, adeseori, din istorii mărunte, care-o înalță ca pe un zigurat - ca pe un zgârie-nori, dacă vreți să-i spunem așa (întregul nu există fără cărămizi, fără mortar, fără ochiuri de sticlă).

De ce n-a emigrat poștașul sas? El, care le aducea tuturor din sat scrisoarea cu aprobarea emigrării? La Cisnădioara, satul risipit de exodul sașilor, el a rămas să păstreze ritmul vieții de altădată.

Valea lui Ion... Undeva, în marginea Buhuşiului (oraş moldav prăfuit şi învăluit în uitare), există un sat în care, în copilărie, am mers cu şcoala să-i întâlnim pe feciorii care porniseră la răscoală în 1907

„Numai dupa ce am plecat de pe Ada-Kaleh am inteles ce lume disparuse”. Bătrânul din povestea noastră își mângâie cu privirea smochinii, căutând între crengile lor amintirea copilăriei fără griji, pe insula din mijlocul Dunării.

Cu 11 ani în urmă, călătoream în Basarabia. Încercam să mergem pe firul existenței mănăstirilor vechi ale Basarabiei, cu toate pătimirile lor, cu renașteri din cenușa istoriei.

Florin Morariu (foto). Polițistul nu avea decât un baston (lucrează la serviciul rutier și joacă rugby într-o echipă de amatori), românul s-a folosit de două lăzi de pâine, după care a cerut să i se aducă o altă „armă” irefutabilă: un sucitor pentru aluatul de pâine. Bancherul spaniol a lovit un atacator cu skateboard-ul, reușind astfel să salveze o femeie.