Furtul artefactelor dacice din Olanda. O lecție dureroasă pentru România

Această întâmplare nefericită nu doar că a lăsat un gol în patrimoniul cultural al României, dar a adus în prim-plan întrebări esențiale despre modul în care ne protejăm și promovăm istoria.

În cadrul emisiunii “Viața la Țară”, realizatoarea Violeta Anghel i-a avut ca invitați pe domnul profesor universitar doctor Radu Vergatti și colonelul în rezervă Claudiu Dăbău, președintele filialei Harghita a Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria.

Cuvintele lor au confirmat temerile: trimiterea acestor comori peste hotare s-a făcut cu încălcarea legii, fără măsuri adecvate de securitate și fără o strategie clară de protejare a patrimoniului național.

Furtul coifului de la Coțofenești și al brățărilor dacice din aur este doar un episod dintr-o serie lungă de neglijențe. Nu este prima dată când obiecte de tezaur sunt sustrase sau distruse, iar lecțiile trecutului par să fi fost uitate.

Ne întrebăm de ce astfel de artefacte esențiale pentru identitatea noastră națională au fost trimise într-o expoziție internațională, în loc să fie prezentate în România.

Este frustrant să vedem că, în timp ce la noi nu se organizează expoziții de anvergură dedicate moștenirii dacice, aceste obiecte sunt trimise în străinătate fără o analiză atentă a riscurilor.

De ce nu avem o expoziție permanentă de acest nivel la Muzeul Național de Istorie din București? De ce nu punem la dispoziția publicului român o colecție unică de artefacte care să spună povestea noastră, în loc să lăsăm alții să o expună și, din păcate, să o piardă?

Colonelul Claudiu Dăbău a subliniat că pierderea acestor artefacte nu este doar un furt, ci un atac asupra patrimoniului și identității noastre naționale.

Aceste obiecte nu sunt simple piese de aur, ci dovezi ale continuității poporului român pe aceste meleaguri.

În opinia sa, protejarea patrimoniului ar trebui să fie o chestiune de securitate națională, tratată cu mult mai multă responsabilitate de autorități.

Mai mult decât atât, există o îngrijorare reală că recuperarea acestor artefacte va fi dificilă, în special în condițiile în care poliția olandeză pare reticentă în a colabora cu autoritățile române. Dacă noi nu ne protejăm tezaurul, cum putem avea pretenția ca alte state să o facă pentru noi?

Această situație trebuie să fie un semnal de alarmă. Nu putem lăsa patrimoniul nostru pe mâna hazardului.

Sunt câteva măsuri esențiale pe care România trebuie să le ia urgent: revizuirea legislației privind patrimoniul național, astfel încât transportul temporar al artefactelor de tezaur să fie permis doar în condiții stricte de securitate, crearea unei expoziții permanente în România, unde cele mai importante piese din cultura dacică să fie accesibile publicului român, îmbunătățirea securității în muzeele din țară, pentru a preveni furturi similare și pentru a proteja obiectele aflate deja în posesia noastră și presiune diplomatică și juridică pentru recuperarea artefactelor furate, astfel încât acestea să se întoarcă acolo unde le este locul: acasă, în România.

Acest furt nu este doar o problemă a autorităților, ci a noastră, a tuturor. Trebuie să ne întrebăm cât de mult ne pasă de moștenirea noastră culturală și ce suntem dispuși să facem pentru a o proteja. Dacă neglijăm istoria, riscăm să ne pierdem identitatea.