Ce mai punem în cămară? România fără conserve românești
Vara este în toi, iar piețele abundă de roșii, castraveți, dovlecei, ardei și varză. Însă, în ciuda belșugului de sezon, în România rurală întrebarea rămâne: se mai cultivă legume pentru industrializare? Și, mai ales, câte unități mai produc conserve în prezent?
Articol de Ramona Alexandrescu, 09 Iulie 2025, 20:26
Privind în trecut, România era un reper în domeniul conservării. Conform datelor statistice, în 1950, țara producea 36.800 de tone de conserve, iar în 1990, această cifră urca spectaculos la aproape 578.000 de tone, provenind dintr-o rețea solidă de 78 de fabrici mari și mici, distribuite în toate regiunile. O industrie organizată, diversificată, care valorifica aproape întreaga producție agricolă.
Vlad Gheorghe, președintele Organizației Interprofesionale a Producătorilor de Legume și Fructe, invitatul realizatoarei emisiunii Viața la Țară, a tras un semnal de alarmă:
„În 2025, România mai are doar 12 fabrici de conserve. Dintre acestea, funcționează efectiv doar 5. Iar materia primă este, în proporție de 80–90%, importată. Doar 10–20% provine din producția internă.”
Cauzele? Lipsa de sprijin pentru fermierii care cultivă legume pentru procesare, politici agricole incoerente, realocarea fondurilor destinate acestui sector și lipsa de interes a autorităților.
„Sprijinul pentru legumele destinate industrializării a fost redus constant. În lipsa unui cadru clar și a încrederii din partea Ministerului Agriculturii, fondurile au fost direcționate în alte părți”, explică Vlad Gheorghe.
În 2024, în toată țara, doar 3.400 de hectare au fost cultivate cu mazăre și fasole pentru procesare, 33 de hectare cu castraveți și aproximativ 1.500 de hectare cu roșii pentru industrializare. În paralel, capacitatea totală de procesare a celor 12 fabrici rămase depășește 2 milioane de tone complet neacoperită din producția locală.
Livezile? Aceeași poveste. Majoritatea fructelor merg către consumul proaspăt, nu către conserve. În absența unor stocuri strategice, România este vulnerabilă în fața unei eventuale crize alimentare.
„În trecut, conservele erau esențiale în gospodării. Astăzi, lipsa unei politici coerente a dus la dispariția lor din cămară. Iar dacă va apărea o criză, vom simți lipsa lor acut”, avertizează Vlad Gheorghe.
Întrebarea care se impune: ce e de făcut?
1. Refinanțarea sectorului horticol destinat industrializării, cu alocări bugetare clare.
2. Revigorarea rețelei de procesare internă, inclusiv prin stimularea parteneriatelor dintre fermieri și procesatori.
3. Campanii de educare a consumatorului pentru a încuraja revenirea la produsele tradiționale sigure, durabile, sănătoase.
„Conserva este un produs sigur, sterilizat și valoros. Prin industrializare putem evita risipa alimentară și putem oferi producătorilor o piață de desfacere stabilă”, spune în încheiere domnul Gheorghe.
România are tradiție, capacitate industrială și sol fertil. Ceea ce lipsește este viziunea. Dacă nu vom reconstrui, fie și parțial, sistemul de conservare a legumelor și fructelor, riscăm să pierdem nu doar o industrie, ci o parte importantă din siguranța alimentară a țării, a
concluzionat Vlad Gheorghe, președintele Organizației Interprofesionale a Producătorilor de Legume și Fructe, invitatul realizatoarei emisiunii Viața la Țară.
