-

Pilaful mănăstiresc - rețetă culeasă de la călugării din Muntele Athos

Scris de

Viața la mănăstire presupune impunerea unor restricții, inclusiv în alimentație, pe care oamenii de rând le pot aplica atunci când credința lor îi ridică la un asemenea nivel de înțelegere.

Sunt diferente la fel de vizibile si intre ceea ce mananca un monah care traieste in sanul unei comunitati monastice si hrana ascetilor. Alimentatia acestora cuprinde ierburi, radacini, fructe salbatice sau uscate, miere salbatica si, in afara postului, lapte de capra. Carnea este exclusa din hrana calugarilor – exceptie facand acei monahi pentru care starea de sanatate impune consumul moderat de carne (in astfel de situatii, Biserica este discreta si toleranta, dand dezlegarile necesare). Cu exceptia zilelor de post, se mananca insa peste.
Multe retete au doua variante: pentru zile de post si pentru zilele obisnuite (cand intre ingrediente se regasesc si laptele, branza, ouale, vinul, uleiul). Retinerea de la consumul de ulei (miercurea, vinerea si in zilele Postului Mare, mai putin sambetele, duminicile si sarbatorile imparatesti din acest post) se numeste in greceste „xerophagia“. Vechile carti de ritualuri bisericesti mentioneaza exact care sunt zilele cu restrictie.
Rețeta care urmeaza și care respecta intru totul vechile randuieli am primit-o in dar de la Parintele Epifanios, bucatarul șef al Muntelui Athos, egumenul schitului Mylopotamos.

Pilaf ca la Sfantul Munte

Ai trebuita de 500 g mazare, 200 g orez, 3 cepe, ulei de masline, un galbenus, sare, piper.

Cum procedezi? Soteaza usor mazarea, apoi pune-o intr-o strecuratoare, sa se scurga. Curata ceapa, spal-o si taie-o marunt, apoi caleste-o intr-o tigaie cu ulei. Adauga mazarea si orezul, soteaza-le putin impreuna, apoi toarna 1,200 l apa. Lasa sa fiarba. intr-un castron freaca intai galbenusul cu sare si piper, apoi toarna deasupra putin din apa care fierbe, omogenizeaza si toarna apoi totul in vasul de pe foc, amestecand sa nu se coaguleze. Lasa sa fiarba totul la foc mic pana scade bine zeama.

Simona Lazăr