Boala autoimună: înțelegerea lupusului

Dar această boală autoimună poate lua mai multe forme. De aceea este numită sistemică, ceea ce înseamnă că afectează mai multe sisteme (piele, articulații, inimă etc.). Aflați mai multe despre această afecțiune, care poate provoca și dureri.

Diferitele forme de lupus

Lupusul este o boală autoimună cu caracteristici diferite, în funcție de faptul dacă este lupus discoid, lupus indus sau lupus eritematos sistemic.

Lupusul discoid este o afecțiune cronică care afectează pielea, în special pe față (în jurul nasului și pomeților) și scalp (părul cade acolo unde se dezvoltă). Aceasta provoacă leziuni cutanate care duc la formarea de cruste și, în cele din urmă, de cicatrici.

Lupusul indus este cauzat de anumite medicamente. Este mai puțin invalidant în sensul că dispare atunci când tratamentul este întrerupt.

Lupusul eritematos sistemic (LES), pe de altă parte, nu are caracteristici specifice, deoarece se manifestă în moduri diferite în funcție de pacient.

Simptomele lupusului eritematos sistemic

Cele mai frecvente simptome ale lupusului eritematos sistemic sunt :

dureri articulare (articulațiile sunt roșii, umflate și uneori rigide),

leziuni cutanate sau eritem (caracterizat prin apariția de pete roșii pe piele și pe mucoase, în special pe față),

afectarea rinichilor (în 50% din cazuri, cu risc de distrugere a rinichilor),

probleme digestive, cauzate cel mai adesea de medicamentele antiinflamatoare,

inflamația plămânilor (revărsat pleural) și a inimii (tahicardie, pericardită etc.).

De asemenea, pot apărea tulburări neurologice (psihologice și psihiatrice) și/sau febră. Oricum ar fi, această boală autoimună este întotdeauna însoțită de oboseală de diferite grade.

Trebuie remarcat faptul că LES este uneori asociat cu alte patologii, cum ar fi sindromul Raynaud sau boala Gougerot-Sjögren.

Tratamentul lupusului

Există mai multe modalități de tratare a lupusului. Tratamentul de primă linie constă în aspirină și medicamente concepute inițial pentru combaterea malariei. În formele simple de lupus cutanat, această abordare este suficientă. Tratamentul de bază implică, de asemenea, administrarea de medicamente anti-malarie, urmată de o varietate de medicamente în funcție de afecțiunea tratată.

Acestea includ medicamente antiinflamatoare, cortizon (în doze variabile în funcție de gravitate) și tratamente imunosupresoare (perfuzate timp de mai multe luni) pentru a împiedica sistemul imunitar să se întoarcă împotriva organismului (principiul bolii autoimune). Acestea din urmă sunt responsabile de numeroase efecte secundare, motiv pentru care sunt rezervate formelor severe de lupus.