Cel mai mare gheţar din lanţul montan de 800 de kilometri situat pe marginea aridă de nord-est a platoului tibetan s-a retras cu aproximativ 450 de metri în comparaţie cu anii 1950, când cercetătorii au instalat prima staţie de monitorizare din China pentru studierea acestui fenomen.

Gheţarul de 20 de kilometri pătraţi, cunoscut sub numele de Laohugou 12, este străbătut de pâraie mici, care curg de-a lungul suprafeţei sale abrupte.

Aceasta a scăzut cu aproximativ 7% faţă de datele înregistrare la începerea măsurătorilor, topirea accelerându-se în ultimii ani, potrivit oamenilor de ştiinţă.

La fel de alarmantă este reducerea din grosimii gheţarului, aproximativ 13 metri de gheaţă dispărând odată cu creşterea temperaturii, a indicat Qin Xiang, directorul staţiei de monitorizare.

'Viteza cu care s-a micşorat acest gheţar este cu adevărat şocantă', a declarat Qin pentru Reuters cu ocazia unei vizite recente la staţia situată într-un tărâm îngheţat, fără copaci, unde el şi o echipă mică de cercetători monitorizează aceste schimbări.

Platoul tibetan este cunoscut drept Al Treilea Pol din lume datorită cantităţii de gheaţă acumulate în sălbăticia situată la mare altitudine.

Începând din anii 1950 însă, temperaturile medii din zonă au crescut cu aproximativ 1,5 grade Celsius, a adăugat Qin, neexistând niciun indiciu că această tendinţă de încălzire s-ar sfârşi, ceea ce reprezintă o perspectivă sumbră pentru cei 2.684 de gheţari din regiunea Qilian.

Dincolo de munţi, retragerea gheţarilor a fost cu 50% mai rapidă în perioada 1990-2010 faţă de perioada 1956-1990, conform datelor Academiei de Ştiinţe din China.

Debitul unui curs de apă din apropierea punctului terminus al Laohugou 12 este aproximativ dublu faţă de acum 60 de ani, a precizat Qin.

În aval, în apropiere de Dunhuang, cândva o intersecţie majoră pe vechiul Drum al Mătăsii, apa care curge din munţi a format un lac în deşert pentru prima dată în 300 de ani, potrivit media de stat.

Încălzirea globală este, de asemenea, acuzată pentru schimbările meteorologice care au adus alte fenomene imprevizibile. Cantităţile de zăpadă şi de ploaie au fost uneori mult mai reduse decât în mod normal, astfel încât, deşi topirea gheţarilor a provocat scurgeri mai abundente de apă, fermierii din aval se pot confrunta în continuare cu un deficit, în detrimentul culturilor şi al animalelor.

Porţiuni mari ale râului Shule, situat la periferia oraşului Dunhuang, erau fie secate, fie reduse la zone mocirloase, în septembrie, în timpul prezenţei echipei Reuters la faţa locului.

Noile fluctuaţii reprezintă, de asemenea, un pericol. 'De-a lungul regiunii, apa topită de la gheţari se adună în lacuri provocând inundaţii devastatoare', a declarat Liu Junyan din cadrul Greenpeace Asia de Est.

'În primăvară, observăm mai multe inundaţii, iar când este cea mai mare nevoie de apă pentru irigaţii, mai târziu în vară, observăm un deficit', a precizat Junyan.

Fenomenul de topire din munţi ar putea atinge un vârf într-un deceniu, după care ar scădea brusc din cauza reducerii gheţarilor, a subliniat Shen Yongping de la Academia de Ştiinţe din China. Acest lucru ar putea cauza o criză a deficitului de apă, a avertizat el.

Schimbările din Qilian reflectă tendinţele de topire din alte zone ale platoului tibetan, sursă importantă pentru Yangtze şi pentru alte cursuri de apă importante din Asia, au atras atenţia oamenii de ştiinţă.

'Acei gheţari monitorizează tendinţele de încălzire atmosferică care se aplică lanţurilor montane glaciare din apropiere', a declarat Aaron Putnam, profesor asociat de ştiinţe ale pământului la Universitatea din Maine.

Dovezile dispariţiei gheţii sunt evidente pentru cercetătorul student Jin Zizhen, care îşi verifica instrumentele de măsurare sub un cer albastru, în lumina orbitoare reflectată de Laohugou 12. 'Este ceva ce am putut vedea cu ochii mei', a declarat el pentru Reuters.

Sursa: agerpres

Foto: pixabay