Povestea inginerului timișean care a renunțat la viața de corporatist

Ferma de tip familial supraviețuiește tot mai greu în actualul context al agriculturii de tip intensiv. Lipsa de asociere și, mai ales, distorsiunile pieții, au făcut ca acest tip de fermă să dispară din peisaj, oarecum paradoxal în condițiile în care în acest mod se poate produce hrană de bună calitate la prețuri accesibile.

Familia Purtan din localitatea Nerău, județul Timiș, este un exemplu în acest sens. Florin Purtan lucrează 85 de hectare de cultură mare, o jumătate de hectare de legume în câmp și închide lanțul cu un mic sector zootehnic în care crește 15 vaci de lapte și 20 de porci de carne.
Forțat de împrejurări, Florin a urcat pe tractor încă de la 13 ani, atunci când nici măcar nu se vedea de după volan.

Între timp, a terminat o facultate și a lucrat ani buni la o companie multinațională, dar agricultura i-a rămas în suflet, așa încât a renunțat la salariul de corporatist pentru a se întoarce la prima dragoste, pământul.

“În primul rând, din plăcere. Am avut o atracție față de pământ și față de animale. În al doilea rând, alte resurse nu am avut. Tot ceea ce am făcut și am învățat, am învățat pe banii noștri și din experiență. Am lucrat ca inginer vreo patru sau cinci ani de zile în mulținaționale dar am renunțat. Sunt foarte mulțumit de alegerea făcută, este multă muncă într-adevăr, muncim fizic, dar nu suntem așa de stresați ca într-o mulținațională, de exemplu”, spune Florin Purtan.

Accentul a fost pus pe creșterea vacilor de lapte, conjunctural pentru că a avut cerere de cașcaval la o pizzerie din municipiul Arad. Pentru că prețul laptelui nu a fost unul satisfăcător, Florin Purtan a trecut la procesare, a învățat să facă cașcaval și a găsit formula câștigătoare, iar acum nu face față cu producția la cererea pe care o are.

“Cu zootehnia am început în 2000. Facem un cașcaval foarte bun începând din 2000. Facem doar din laptele nostru, pentru că avem materia primă foarte bună, dăm la vaci mâncare bună. La noi laptele stă în pod. Dacă avem mâncare în pod, dau și vacile lapte, dacă nu avem mâncare în pod, nu au vacile lapte”, explică Florin Purtan.

De patru ani, legumele completează firesc activitatea fermei Purtan de la Nerău, mai cu seamă că aduc bani într-o perioadă în care este mare nevoie de ei. S-a specializat pe vinete, ardei capia, varză și gogoșari și s-a specializat pe soiuri care îmbină foarte bine cantitatea cu gustul. De altfel, la Nerău, cu ceva vreme în urmă, tot la a doua casă se aflau solarii cu legume.

“Perioada în care se fac legumele în câmp coincide cu perioada în care noi avem mai puțin de lucru în agricultura mare, acesta e motivul pentru care am optat pentru câmp. Lucrăm mai greu pentru că nu avem nici oameni, în câmp lucrăm mai mult mecanic. Legumicultura vine în completarea zootehniei, în perioada de vară.

Cu legumicultura acoperim toate cheltuielile într-o perioadă în care banii nu prea vin. Cultura mare, începe să vină banii abia din toamnă”, explică Florin Purtan.

Deși a trecut prin momente dificile, iar volumul de muncă este imens, Florin Purtan este mulțumit cu modul de viață pe care îl are pentru că lucrează pe profit și asigură o hrană sănătoasă pentru întreaga familie și nu numai.

Sursa: rador

Sursa foto: pixabay.com