Fermierii români fac față unui an agricol plin de imprevizibil, între secetă și costuri mari

România, unul dintre cei mai importanți producători de cereale din Uniunea Europeană, a traversat în ultimul an o perioadă complexă din punct de vedere agricol.

Schimbările climatice, tot mai evidente, au creat un mediu dificil pentru culturile de grâu, porumb și floarea-soarelui, iar fermierii au fost nevoiți să recurgă la strategii suplimentare pentru a salva producția. Aceste provocări nu sunt doar sezoniere, ci par să devină noua normalitate în agricultura europeană.

Iarna trecută, mai blândă decât în mod obișnuit, urmată de o primăvară cu episoade de secetă și ploi torențiale, a creat un dezechilibru major în dezvoltarea culturilor.

Grâul a suferit în multe regiuni din cauza lipsei de apă, iar porumbul, în mod tradițional o cultură rezistentă, a fost afectat de temperaturile extreme din vară. Fermierii au fost puși în situația de a adapta permanent tehnicile de lucru, de la momentul semănatului până la alegerea hibrizilor.

Pe fondul acestor probleme, costurile de producție au explodat. Prețurile la motorină, fertilizanți și inputuri agricole au crescut, lăsând fermierii cu o marjă de profit tot mai mică.

Mulți agricultori au fost obligați să reducă suprafețele cultivate sau să treacă la culturi considerate mai sigure, renunțând temporar la cele vulnerabile. În anumite regiuni, pierderile au fost atât de mari încât fermierii au cerut sprijin guvernamental de urgență.

În spitalele agricole, piața cerealelor reflectă și ea acest context tulbure. Prețurile sunt oscilante, influențate de oferta altor state din UE și de contextul geopolitic global.

România exportă cantități mari de cereale, însă importă la rândul ei semnificativ materie primă procesată sau anumite categorii de produse, ceea ce creează un paradox în lanțul alimentar național.

Cu toate acestea, în agricultură există mereu speranță și reziliență. Fermierii români au dovedit, în repetate rânduri, că pot găsi soluții în momente de criză. Mulți investesc în sisteme moderne de irigații, în utilaje eficiente și în tehnologii digitale care le permit monitorizarea culturilor în timp real.

Alții se îndreaptă spre agricultura regenerativă, încercând să refacă solurile degradate și să reducă dependența de inputuri chimice.

Pe lângă tehnologie, cooperarea devine un element esențial. Cooperativele agricole cresc în număr și permit fermierilor acces la resurse mai ieftine, la piețe noi și la consultanță de specialitate. Această formă de asociere pare să câștige teren într-o agricultură în care individualismul a dominat mult timp.

Totuși, viitorul cere un răspuns colectiv: investiții în infrastructura de irigații, politici agricole coerente și un sistem predictibil de sprijin pentru fermieri.

România are potențial agricol uriaș, însă acesta poate fi valorificat doar într-un mediu stabil, în care agricultorii să se poată concentra pe producție, nu pe supraviețuire.

Agricultura rămâne un domeniu strategic pentru România, iar provocările actuale ar putea reprezenta un punct de plecare pentru modernizare și reconstrucție.

Culturile de cereale sunt o parte esențială a economiei, iar protejarea lor devine o prioritate în fața unui climat tot mai impredictibil.