Avem pământ, avem oameni, dar nu avem direcție: Cine salvează produsele românești?
Cu aproape 13 milioane de hectare lucrate, dintre care peste 8 milioane de teren arabil, România este a șasea putere agricolă a Uniunii Europene. Potențialul există, dar este prea puțin valorificat în industria alimentară un domeniu care ar trebui tratat ca sector strategic de siguranță națională.
Articol de Ramona Alexandrescu, 11 Decembrie 2025, 18:41
„Să tot trăiești, mai ales atunci când ai produse românești”, le spunem adesea ascultătorilor noștri. Iar în spatele acestei fraze se ascunde un adevăr simplu: România are toate resursele pentru a deveni o forță agroalimentară, însă continuă să se mulțumească cu statutul de furnizor de materii prime, a spus Violeta Anghel, realizatoarea emisiunii „Viața la Țară”.
După ani de încercări și discuții, Ministerul Agriculturii a lansat, în sfârșit, Strategia națională de promovare a produselor agroalimentare românești 2025–2029.
Pentru a înțelege ce poate schimba acest document, președintele Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR), Ștefan Pădure, a fost invitatul Violetei Anghel în cadrul emisiunii „Viața la Țară”.
APAR reunește în prezent peste 160 de producători.
„E bine că avem o strategie”, spune Ștefan Pădure. „Dar este esențial ca acest document să genereze politici publice reale, nu să fie doar o formalitate.”
Problema majoră? Strategia folosește date statistice din 2020–2021, deși piața agroalimentară s-a schimbat mult în ultimii ani. Deficitul comercial s-a adâncit, importurile au crescut, iar procesarea internă rămâne la un nivel scăzut.
„Dacă ignorăm realitatea curentă, riscăm să avem o strategie de formă, fără fond”, avertizează președintele APAR.
Un subiect sensibil este Agenția pentru Calitatea și Marketingul Produselor Agroalimentare, creată după modelul Austriei o țară care a reușit să transforme promovarea alimentelor locale într-un succes național.
În Austria, produsele agroalimentare proaspete sunt cumpărate în proporție de 90% doar dacă poartă sigiliul agenției.
În România, agenția a fost amânată de șase ori, nu a funcționat nicio zi, iar acum Ministerul Agriculturii propune desființarea ei.
„Cum poți numi sinecură ceva ce nu a funcționat niciodată?”, se întreabă Ștefan Pădure. „Toate modelele europene folosesc astfel de agenții. La noi, ea dispare înainte să își poată dovedi utilitatea.”
În timp ce Franța, Italia și Spania dețin sute de produse certificate la nivel european, România are doar 15 sub 1% din totalul UE. Iar producătorii care intră în acest proces birocratic nu primesc beneficii reale: certificările nu sunt valorificate în achizițiile publice și nici nu aduc avantaje comerciale consistente.
„Avem oameni care investesc timp și bani pentru a obține certificări, dar fără sprijin concret din partea statului”, atrage atenția președintele APAR.
Promovarea produselor românești în afara țării rămâne, de asemenea, modestă. La evenimentele majore ale industriei precum ANUGA sau SIAL prezența României a fost adesea simbolică.
„De multe ori, ministerul nici măcar nu trimite reprezentanți”, spune Pădure. „Iar la Săptămâna Verde de la Berlin ne rezumăm la a vinde câteva borcane și a face poze în ii. Asta nu înseamnă promovare.”
Deși consumatorii preferă produsele românești, iar producătorii ar vrea să ajungă mai ușor la ei, oferta din supermarketuri rămâne redusă, iar prețurile nu sunt întotdeauna competitive.
„Suntem o țară agricolă, nu agroalimentară. Exportăm materie primă, importăm produs finit. Fără investiții în procesare și fără un cadru predictibil, nu putem schimba acest model”, avertizează Ștefan Pădure.
Un proiect care ar putea aduce schimbarea este schema DOR – De Origine Românească, menită să garanteze folosirea materiilor prime autohtone în producția de alimente.
„Lucrăm la această schemă de doi ani. Dacă va fi aplicată corect, poate da o șansă reală produselor românești”, spune președintele APAR.
Deși critic la adresa actualelor politici, Ștefan Pădure nu își pierde optimismul:
„Avem resurse, avem oameni, avem potențial. Dar trebuie să facem pasul de la teorie la practică. Ministerul trebuie să implice mediul asociativ și să transforme strategiile în acțiuni concrete. Noi suntem gata să oferim expertiză și soluții.”
Până atunci, România rămâne prinsă între două realități: bogăția agricolă pe care o are și incapacitatea de a o transforma într-o industrie agroalimentară puternică.
