Satul românesc, între declin și speranța unei renașteri
Satul românesc traversează una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa recentă. Între depopulare, îmbătrânirea populației și lipsa unor politici coerente de dezvoltare rurală, lumea satului pare prinsă între trecut și un viitor incert.
Articol de Ramona Alexandrescu, 17 Februarie 2026, 13:51
Despre aceste realități și despre soluțiile posibile a vorbit academicianul Păun Ion Otiman, membru titular și secretar general al Academiei Române, în cadrul emisiunii „Viața la țară”, invitatul realizatoarei Violeta Anghel.
Depopularea rămâne una dintre cele mai grave probleme. În multe localități rurale, ulițele sunt tot mai pustii, iar duminica, la biserică, se adună aproape exclusiv bătrânii. Tinerii au plecat spre orașe sau în străinătate, atrași de salarii mai bune și condiții de viață superioare.
Un exemplu concret al dezechilibrelor din mediul rural îl reprezintă modul în care au fost retrocedate și administrate terenurile agricole după 1990. În multe cazuri, suprafețe întinse au ajuns în exploatarea câtorva proprietari sau arendași puternici, în timp ce tinerii din sat nu au avut acces la pământ și la capital pentru a începe o afacere agricolă.
„Într-un sat cu o fostă cooperativă de 2.000 de hectare, dacă două persoane exploatează majoritatea terenului, cei 30-40 de tineri care ar putea munci în agricultură nu mai au unde să-și desfășoare activitatea”, a explicat academicianul.
În aceste condiții, alegerea este adesea forțată. Fără oportunități locale, drumul duce spre oraș sau peste hotare. Exodul tinerilor nu înseamnă doar pierdere de forță de muncă, ci și slăbirea țesutului social al comunității.
Profesorul Otiman susține că modernizarea satului nu trebuie privită ca o amenințare la adresa tradiției. Dimpotrivă, dacă este făcută cu discernământ, ea poate reda vitalitate comunităților rurale.
Satul nu poate rămâne doar un spațiu agricol tradițional și nici un simplu „dormitor” pentru navetiști. Pentru a deveni atractiv, trebuie să ofere condiții de viață comparabile cu cele din mediul urban: școli bine dotate, cadre medicale, infrastructură modernă, servicii publice funcționale și oportunități economice diversificate.
„Trebuie politici demografice și economice coerente, aplicate consecvent, care să asigure viitorul satului românesc”, a subliniat invitatul emisiunii.
Satul românesc nu este condamnat, dar nici nu se poate salva singur. Dezbaterile dintre administrația locală și cea centrală, politicile agricole și strategiile de dezvoltare rurală pot deschide un nou drum, dacă sunt dublate de voință și continuitate.
Întrebarea rămâne deschisă: vom reuși să transformăm satul într-un spațiu viu, adaptat prezentului, fără a-i pierde identitatea?
Viitorul lumii rurale depinde de deciziile luate astăzi. Pentru că satul nu este doar o amintire din trecutul României, ci o parte esențială a echilibrului și dezvoltării sale pe termen lung a fost concluzia emisiunii.
