Toamna în viticultură

În viticultură, anul acesta, după cum se preconizează, din punct de vedere calitativ, recolta de struguri va fi bună spre foarte bună, atât la strugurii de masă cât și la cei pentru vin.

Este necesară atenție pentru perioada de culegere a strugurilor, întrucât recoltarea prematură va duce la realizarea unui vin slab calitativ.

Soiurile de struguri roșii se culeg la aproximativ 10-15 zile față de cei albi, iar soiurile aromate, la 10 zile mai târziu față de cele roșii.

Strugurii copți ating maximul de apă și zahăr; astfel, dacă boabele sunt tari, iar atunci când sunt strivite pocnesc, înseamnă că strugurii pot fi culeși. Se vor pregăti spațiile și vasele necesare pentru depozitarea vinului.

Lucrările de toamnă sunt importante pentru că vița de vie să reziste condițiilor climatice din timpul iernii, având o rezistență scăzută la ger. Gradul de rezistență al viței de vie peste iarnă este influențat într-o măsură foarte mare de maturarea lăstarilor și de rezistența genetică a soiurilor cultivate.

Factorii care influențează maturarea lăstarilor sunt de natură ecologică, biologică și tehnologică. Cei de natură ecologică sunt accidentele climatice (în special grindină), cei de natură biologică sunt reprezentați de soiul viței, iar cei de natură tehnologică variază între fertilizarea cu îngrășăminte fosfatice și potasice și încărcătura mare de lăstari pe butuc.

Butucii de viță de vie se protejează prin acoperirea totală cu pământ. Acest procedeu ferește vița de îngheț. Este important că după recoltarea strugurilor să se desprindă coardele anuale și sistemul de susținere. Cu o foarfecă specială se suprimă legăturile făcute în perioada de vegetație. După tăierea coardelor, se poate realiza tăierea de ușurare, prin care se îndepărtează circa 30% din coardele anuale.

Aratul viței se execută după finalizarea recoltării. Procedeul se execută între rânduri la adâncimea de 18-22 cm, cu aruncarea solului spre butuci.

O dată la 3-6 ani se face reînnoirea desfundatului cu administrarea îngrășămintelor. Această reînnoire constă în executarea a 3 fisuri (una la mijlocul rândului, iar cele laterale la distanță de 25-35 cm de la butuci), la adâncimea de 50-55 cm.

Îngropatul viței se execută după arătura de toamnă.

Cu sapa, se face un mușuroi în jurul butucului, iar pe direcția rândului, în stânga și în dreapta butucilor, se ridică un pat de pământ. Coardele lăsate la tăierea de ușurare se curbează și se întind cu atenție pe paturile de pământ, apoi se fixează spre vârf cu pământ.

Spre finele lunii octombrie, după căderea frunzelor, butucii care sunt conduși fără tulpină, precum și lăstarii de pe cepii de rezervă, se îngroapă în sol pentru iernare. Acest procedeu se execută prin desprinderea coardelor și a brațelor de pe araci sau sârmă, lipirea de pământ și acoperirea lor cu un strat de sol de 20-30 cm.

La fel se procedează și cu lăstarii care se dezvoltă pe cepul de rezervă de la baza formelor cu tulpină.