Patrimoniul natural, în pericol tăcut. Ce mai protejăm din adevărata Românie verde
Într-o zi de vară dogoritoare, echipa emisiunii „Viața la Țară” a ales să aducă în prim-plan un subiect important, dar adesea trecut cu vederea: protecția ariilor naturale din România. Ce facem pentru a salva ce ne-a mai rămas?
Articol de Ramona Alexandrescu, 22 Iulie 2025, 14:32
România încă mai are ce apăra. De la păduri virgine la peisaje forestiere intacte, de la cele cinci regiuni biogeografice, unice în Europa, până la urși, lupi și râși care încă trăiesc în libertate. Dar pentru cât timp?
Realizatoarea Violeta Anghel i-a avut invitați pe prof. dr. Cristina Gârlea, cercetător la Academia Română, Florian Udrea, fost președinte al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și Angi Zoltán, președintele Asociației Turistice Eco Alpin din Lacul Roșu.
„Ariile protejate nu sunt doar niște linii pe hartă, ci resurse vitale. Fără ele, pierdem mai mult decât biodiversitate pierdem rădăcini, identitate, viitor”, a puncta prof. dr. Cristina Gârlea, într-o intervenție apreciată.
Discuția a atins și un subiect sensibil: situația de la Minapride, acolo unde o fostă exploatare minieră, cunoscută pentru zăcămintele valoroase (inclusiv grafen), riscă să se prăbușească.
„Știa toată lumea despre riscuri, dar nu s-a făcut nimic. E tipic: merge și așa”, a declarat, fără menajamente, Florian Udrea.
Dezastrul a fost prevestit încă din 2007, dar responsabilitatea a fost pasată între instituții.
Pe de altă parte, departe de studioul din București, la Lacul Roșu, lucrurile nu stau mult mai bine.
„Dacă nu se intervine, în 50–70 de ani lacul se va colmata complet. Ar deveni o zonă mlăștinoasă, pierzându-și nu doar farmecul turistic, ci și rolul ecologic”, a avertizat Angi Zoltán.
Unele lucrări au fost începute, dar lipsa de continuitate și defrișările masive pun în pericol întreaga zonă.
„Nu putem proteja natura doar cu vorbe frumoase și strategii pe hârtie. Avem nevoie de acțiuni concrete, de fonduri și de voință politică”, a încheiat Udrea.
Până când deciziile vor prinde contur, natura își continuă drumul în tăcere, uneori răbdătoare, alteori rănită. Dar nu pentru totdeauna.
Fiecare copac căzut, fiecare lac uitat și fiecare munte tăcut ne spune, de fapt, același lucru: e timpul să alegem dacă vrem să lăsăm moștenire o țară bogată în vorbe sau una bogată în viață.
România încă mai are o șansă. Dar nu va aștepta la nesfârșit, au concluzionat invitații.
