Combaterea sclaviei moderne în sectorul alimentar

În ansamblu, se estimează că astăzi există peste 40 de milioane de bărbați, femei și copii în situații de sclavie modernă.1 Aceste victime, găsite în fabrici, șantiere, pescuit și locuri de sex, sunt forțate să muncească pentru un salariu mic sau deloc, lipsiţi de libertatea lor şi deseori supuşi unor suferinţe inimaginabile.
Majoritatea bunurilor agricole pe care le cumpărăm au ​​trecut printr-un proces de creștere, recoltare, producție, ambalare și distribuție cunoscut sub numele de lanț de aprovizionare. Lanțurile de aprovizionare încep cu un cultivator sau producător și se termină ca produsul finit achiziționat de consumatori. Sclavia modernă poate fi găsită în orice etapă din cadrul acestor lanțuri de aprovizionare.

Cum să lupți împotriva sclaviei moderne
Politicile interne și externe legate de sclavia modernă ar trebui puse în aplicare sau ajustate. Acestea includ coduri de conduită, certificări anuale de conformitate, limbaj standard al contractului, chestionare de due diligence și declarații de conformitate ale furnizorilor.
Practicile de cumpărare ar trebui revizuite și adaptate către o abordare mai responsabilă. Aceasta include studierea și înțelegerea impactului costurilor, prognozării recoltei și gestionării volumului de muncă al furnizorilor.
Eforturile de cartografiere a lanțului de aprovizionare ar trebui să vizeze o trasabilitate completă a produsului, de la produsul alimentar din fermă până la produsele finite. Acest lucru ajută la efectuarea unor evaluări eficiente de risc pentru a identifica potențialele vulnerabilități ale sclaviei moderne la toate nivelurile. Acest exercițiu ar trebui să implice o gamă largă de angajați ai companiei, inclusiv juridice, responsabilitate socială corporativă, managementul lanțului de aprovizionare, risc și resurse umane. Odată finalizat, instruirea ar trebui să fie oferită angajaților și partenerilor de afaceri la toate nivelurile pentru a îmbunătăți înțelegerea problemei.
Auditurile de investigație ar trebui efectuate în rândul furnizorilor noi și existenți pentru a lumina condițiile reale cu care se confruntă lucrătorii de-a lungul lanțului de aprovizionare. Aceste investigații ar trebui să verifice că:
Toți lucrătorii au contracte de muncă scrise într-o limbă pe care o înțeleg;
Contractele nu au fost înlocuite nici la sursă, nici la destinație
Contractele sunt conforme cu legile locale ale muncii;
Sunt respectate limitele legale și industriale privind timpul de lucru;
Toate deducerile sunt incluse în contract în cadrul reglementărilor legale sau industriale;
Reținerea salariilor nu este tolerată;
Nu există restricții privind libertatea de mișcare;
Taxele de recrutare și intermediere plătite de lucrători se încadrează în limitele legale stabilite de guvernele de origine a lucrătorilor;
Lucrătorii păstrează copii ale documentelor lor de identificare sau au acces liber la documentele lor, în cazul în care le lasă angajatorilor pentru a le păstra în siguranță;
Nu există supraîncărcare sau orice altă metodă care să conducă la dependența lucrătorilor și la refuzul alegerii.
Companiile ar trebui să se asigure că mecanismele de reclamație, cum ar fi aplicațiile pentru telefon sau liniile telefonice directe ale terților, sunt disponibile pentru lucrători. Acest lucru permite lucrătorilor să ofere feedback valoros despre condițiile lor de muncă într-un mod sigur.
Ar trebui implementate programe de dezvoltare a capacității pentru a dota furnizorii cu expertiza și instrumentele potrivite pentru a începe implementarea schimbărilor în cadrul operațiunilor lor de afaceri, cu scopul de a transfera aceste cunoștințe și responsabilități în cascadă în lanțul de aprovizionare.
Companiile alimentare ar trebui să se alăture inițiativelor cu mai multe părți interesate care unesc fermierii, muncitorii, societatea civilă și guvernele pentru a se concentra atât pe metode strategice, cât și practice de reducere colectivă a sclaviei moderne.
Dacă sclavia modernă se găsește oriunde într-un lanț de aprovizionare agricol, companiile ar trebui să aibă un plan pentru a aborda problema într-un mod eficient și a o remedia. Aceasta ar trebui să includă un răspuns care să-i protejeze pe lucrători de orice prejudiciu ulterioar, să le ofere sprijin, opțiuni de reabilitare și să le ofere acces la căi de atac atât judiciare, cât și nejudiciare.