Sfinți români. Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei

Viața și începuturile

Sfântul Ierarh Varlaam s-a născut în jurul anului 1585 într-o familie de răzeși din Țara de Sus a Moldovei, în zona Neamțului. Numele său de botez a fost Vasile Moțoc. Încă din tinerețe a dorit viață monahală, retrăgându-se la Schitul Zosima și apoi la Mănăstirea Secu, unde s-a remarcat prin viață curată, asceză și dorință de studiu.

A învățat limba slavonă și greacă, a copiat manuscrise și a devenit unul dintre cei mai cultivați călugări ai vremii. În jurul anului 1632, a fost ales egumen al Mănăstirii Secu, iar în 1632 a fost ales Mitropolit al Moldovei, cu numele de Varlaam.

Păstorirea ca mitropolit

Sfântul Varlaam a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1632–1653, în vremea domnitorului Vasile Lupu, al cărui sprijinitor a fost în planul cultural și religios. A fost un ierarh înțelept, dornic de luminarea credincioșilor, susținând introducerea limbii române în biserică și tipărirea de cărți.

Scrieri și lucrări importante

Cea mai cunoscută lucrare a sa este:

„Cazania” sau „Carte românească de învățătură” (1643)

– prima carte de predici tipărită în limba română în Moldova, destinată poporului, pentru a înțelege Evanghelia.
– a fost tipărită la Tipografia de la Mănăstirea „Trei Ierarhi” din Iași, înființată de Vasile Lupu.
– a fost răspândită în toată țara și chiar peste granițe, având un rol major în unitatea limbii române bisericești.

Alte lucrări:

„Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc” (1645), o apărare puternică a Ortodoxiei împotriva prozelitismului protestant.

Tâlcuirea Evangheliilor și numeroase epistole pastorale.

Viață duhovnicească și sfârșitul vieții

Sfântul Varlaam a fost nu doar un cărturar, ci și un nevoitor smerit, apropiat de monahi, păstorind cu dragoste și discernământ. În 1653, după căderea domnitorului Vasile Lupu, Varlaam s-a retras din scaunul mitropolitan și a revenit la Mănăstirea Secu, unde a mai trăit câțiva ani în rugăciune și liniște.

A trecut la Domnul în anul 1657, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii Secu, unde se păstrează și astăzi moaștele sale.

Canonizarea și cinstirea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 2007, cu ziua de pomenire la 30 august. El este cinstit ca:

ocrotitor al cărturarilor și tipografilor ortodocși,

apărător al Ortodoxiei împotriva rătăcirilor protestante,

și păstor luminat al Bisericii Moldovei.

Tropar (glasul al 4-lea)

Învățător al dreptei credințe și luminător al neamului românesc te-a arătat Hristos,
Sfinte Ierarhe Varlaam, ierarh înțelept și smerit.
Cu Cazania ta ai hrănit sufletele, iar cu pilda ta ai înălțat Biserica.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre!

Moștenirea Sfântului Varlaam

A lăsat prima lucrare teologică românească majoră din Moldova.

A fost un pionier al limbii române liturgice.

A rămas un simbol al unirii culturii cu credința, al cuvântului scris cu viața trăită în Hristos.

Legende

Deși Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, este cunoscut în special pentru lucrarea sa culturală și pastorală, în evlavia populară și în tradiția monahală s-au păstrat și anumite legende și istorisiri minunate despre viața și lucrarea lui. Acestea nu sunt simple povești, ci expresii ale sfințeniei trăite, care au trecut prin conștiința poporului și au fost transmise din generație în generație.

Iată câteva dintre cele mai frumoase legende și întâmplări despre Sfântul Varlaam:

Cazania care a prins viață

Se spune că, după ce a fost tipărită „Cazania” (1643), oamenii simpli din sate – deși nu știau carte – înțelegeau cuvintele citite de preoți cu o limpezime neașteptată.

O legendă povestește că, într-un sat din Bucovina, o bătrână a spus:

„Nu știu litere, dar cuvintele din cartea mitropolitului Varlaam ard în inimă mai tare decât focul din vatră.”

Tradiția spune că duhul blândeții și înțelepciunii sfântului a rămas viu în paginile cărții, astfel încât ea vorbea sufletului simplu, nu doar minții.

Focul care n-a ars cărțile

Într-o întâmplare transmisă de călugării de la Mănăstirea Secu, se spune că în timpul unui incendiu izbucnit în anii de după moartea lui Varlaam, focul a cuprins biblioteca mănăstirii. Toți se temeau că manuscrisele și cărțile vor arde.

După stingerea flăcărilor, s-a constatat că toate cărțile au fost arse, în afară de un raft – acolo unde era păstrată „Cazania” lui Varlaam și alte scrieri semnate de el.

Călugării au spus atunci:

„Cuvântul lui Dumnezeu grăit prin gura sfântului nu se mistuie!”

Stejarul care a crescut peste noapte

O legendă populară din zona Neamțului spune că, atunci când Sfântul Varlaam se retrăsese din scaunul mitropolitan și trăia în liniște la Mănăstirea Secu, a fost întrebat de un călugăr tânăr:

— Preasfințite, ce să fac ca să dobândesc și eu înțelepciunea?

Varlaam i-a spus:

„Roagă-te, taci, și adâncește rădăcini. Așa cum face stejarul.”

În noaptea următoare, în locul unde vorbiseră, a răsărit un stejar tânăr, care a crescut mai repede decât orice copac din pădure. Călugării l-au numit „Stejarul Cuvântului”.

Penița care scria singură

O legendă mai puțin cunoscută spune că, în timp ce lucra la traducerea și adaptarea textelor pentru Cazanie, Sfântul Varlaam obișnuia să se roage ore întregi, apoi se întorcea la masă și scria.

Odată, un ucenic a intrat în chilia sa și l-a găsit în rugăciune, cu ochii închiși, iar pana se mișca singură pe hârtie.

Când l-a întrebat cum e posibil, Varlaam i-a spus:

„Când mintea e în cer, Dumnezeu lucrează și prin mâinile neputincioase.”

Vorba care l-a înmuiat pe diavol

Într-o predică, Varlaam a spus:

„Omul nu cade doar când e ispitit, ci mai ales când uită că e păcătos.”

Tradiția spune că aceste cuvinte au fost atât de puternice, încât până și un duh rău, care tulbura un monah, a fugit din chilia lui, spunând:

„M-a ars cu vorba lui Varlaam!”

Această legendă a fost transmisă printre duhovnici ca pildă despre puterea cuvântului smerit, dar plin de har.

Sfântul Ierarh Varlaam rămâne nu doar un ierarh înțelept și cărturar, ci un sfânt viu în tradiția poporului. Legendele care s-au țesut în jurul numelui său vorbesc despre:

puterea cuvântului sfânt

ocrotirea divină a adevărului

smerenia care luminează mintea și inima

credința care transformă lucrurile simple în lucrări dumnezeiești