Disidentul român Paul Goma a murit în urma unei infecţii cu coronavirus

Goma a devenit cunoscut ca disident pe plan internaţional, în 1977, atunci când, într-o scrisoare deschisă, şi-a exprimat solidaritatea faţă de mişcarea Charta „77 împotriva regimului comunist”, iniţiată la acea vreme în Cehislovacia. Mulţi intelectuali români au semnat, alături de el. Goma a fost arestat pe data de 1 aprilie 1977, la Bucureşti. O lună mai târziu, el a fost eliberat, după ce a contactat Clubul Internaţional PEN, iar ulterior s-a mutat în Franţa, unde a primit azil politic şi unde a locuit până în prezent.
În Germania, două romane de Paul Goma au fost editate de Suhrkamp: "Ostinato" (1971) şi "Die Tür" ("Uşa", 1972). Goma s-a născut pe data de 2 octombrie 1935 în satul Mana, care astăzi aparţine Republicii Moldova, dar care în acea perioadă se afla pe teritoriul României. În 1944, odată cu înaintarea trupelor sovietice în Transilvania, familia sa s-a refugiat în România.
În anul 1957, Goma a fost condamnat la doi ani de închisoare pe motiv că s-a arătat solidar cu insurgenţii revoltei antistaliniste din Ungaria vecină, din 1956. În 1968, a intrat în Partidul Comunist Român. La fel ca mulţi alţi intelectuali liberali, Goma a făcut acest lucru din cauză că liderul de atunci al Partidului Comunist, Nicolae Ceauşescu (1918-1989), susţinea o politică de dezgheţ.
În ultima vreme, Goma a devenit controversat, din cauză că a calificat implicarea României în Holocaust drept o "žminciună"ť. El a dat în judecată mai multe ziare, o serie de persoane, un jurnalist şi Biroul prezidenţial din Bucureşti. El i-a acuzat de defăimare pentru că l-ar fi acuzat pe nedrept de antisemitism. În anul 2013, Goma a pierdut acest proces.

RADOR
Foto: Wikipedia