Nuci, mere şi cozonac pentru colindători

În Bucerdea Vinoasă – sat din comuna Ighiu, despre care se spune că, odată, a fost călcat de paşii lui Eminescu – la uşa unei case vechi au poposit colindătorii. Vocile copiilor colindători – membri ai ansamblului „Muguri de Tezaur”, condus de neobosita Leontina Fărcaş – îmbrăţişează deodată satul, noaptea, cerul. „Dumnezeule prea bun/Trimite-ne de Crăciun/ Harul Domnului Hristos/ Pe pământul păcătos./ Pune, Doamne, pe răzoare/ Tot un copăcel şi-o floare/ Şi în traistă la săraci/ Câte-un măr şi doi colaci/ Iar nouă pentru colindă/ Să ne scoată gazda-n tindă/ O vadră cu vin şi colăcei/ Ca la Caana Galilei/ Nu doară c-am fi săraci/ Şi umblăm pentru colaci./ Dar noi ştim că din bătrâni/ Aşa-i obiceiul la români/ Să se bucure tot natul /Că s-a născut Împăratul”.

Gazda – Maria, Cornelia, Victoria, Nicoleta, Florina… ori ce nume va fi având ea – aduce iute coşul cu mere, cu nuci, cu colăcei şi nuci, împărţind pruncilor bucate şi bani pentru co­linda cea minunată.

Reţetă din bătrâni
Cât despre reţeta de cozonac, aveam să aflăm câte ceva de la Cornelia Maria Truţa: „Cozonacul este foarte bun aici la noi. Am să vă dau şi eu reţeta pe care eu o am de la mama mea. Seara se cerne făina şi se face un aluat. Folosim drojdie, dar se pune şi puţin aluat dospit de la pâinea făcută cu o săptămână în urmă. Aluatul dospit împreună cu drojdia şi cu puţină sare se frământă şi se face un aluat nou, proaspăt, care se lasă până dimineaţa.

Dimineaţă îl punem în făină, împreună cu puţin lapte amestecat cu apă şi, zahăr după gust. Nu se pune doar lapte pentru că se îngreunează cozonacul. Se frământă bine, după aceea se sparg ouă, la un kilogram de făină se pun 4 gălbenuşuri. Apoi se încălzeşte bine cam o jumătate de pahar de ulei, iar alua­tul nu se mai frământă, ci se împătureşte şi se bate, până nu mai rămâne aluat pe mână şi nici pe vas. Se acoperă şi se lasă la dospit. După ce a dospit, se împătureşte de vreo patru ori şi se amestecă cu puţină făină şi se mai lasă la dospit. Cozonacul nu se întinde cu sucitorul, numai cu mâna.

Apoi se pune umplutura de nucă, brânză, fiecare ce are, apoi se roteşte de câteva ori, iar deasupra se unge cu un nou şi se lasă 30-40 de minute. Când este gata şi se taie apar aşa ca doi ochi”.
Şi ne mai spune tanti Cornelia o taină: „Adevăratul cozonac este cel copt în cuptorul cu lemne. Acesta se încearcă dacă este bine încălzit cu un băţ care are un ziar în vârf, se spune Tatăl nostru şi, dacă ziarul nu se roşeşte, însemnă că este pregătit pentru coacere”.

Masă îndestulată de Crăciun
La Bucerdea Vinoasă, în apropierea Crăciunului, localnicii au tăiat porcul. „Acesta a fost dintotdeauna un sat bogat cu oameni harnici şi muncitori. Tocmai pentru ca preparatele să fie cât mai proaspete, noi ţinem tot postul, iar în ziua de Crăciun dimineaţa pe masă oamenii pun măietec, caş de porc, jumări, sângerete”, ne povesteşte Cornelia Maria Truţa. Pe lângă acestea dimineaţa se mai serveşte cacao, cozonac, iar la prânz supă de găină, friptură de găină, de porc, sarmale, de toate ca masa să fie cât mai bogată. Seara, la fel, se mănâncă o friptură rece cu murături sau din gustările de dimineaţă în funcţie de preferinţe. „Măietecul este un preparat făcut din ficat, plămâni, inimă, rinichi şi o bucată de grăsime de la porc. Toate se fierb cu cimbru, boabe de piper, ienibahar, foi de dafin. După ce s-au fiert se dau de două ori prin maşina de tocat. Se amestecă bine, se pune aspic, se dă gust de sare, de piper şi ienibahar şi apoi se pune compoziţia prin şpriţul prin care se fac cârnaţii, dar într-un maţ mai gros”.

Simona Lazăr