Vindecarea celor 10 leproși

Când mai aveau nevoie, leproșii se apropiau de așezările omenești, dar stăteau la mare distanță de unde strigau tare ca să fie auziți, că sunt “necurați” ca oamenii să știe și să se păzeasca din calea lor.

Și cei zece leproși, despre care este vorba în Sfânta Evanghelie, stăteau departe și se rugau cu glas tare de Iisus să-i miluiască. Ei au auzit de minunile pe care le facea Iisus și plini de speranță au venit către El. Dar ei nu au cerut să fie vindecați ci doar milă, deși în sufletul lor sperau o minune. Spre deosebire de alte dăți, Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu i-a mai întrebat nimic ci le-a spus să meargă și să se arate la preoți, deoarece așa era legea, ceea ce constituie o încercare a ascultării și a credinței lor. Bolnavii au alergat plini de încredere spre preoți, dar pe drum ei s-au vindecat. Însa, dintre toți cei zece nu s-a întors ca să-i mulțumească decât unul și acela era samarinean, ceilalți s-au arătat la preoți și după aceea s-au îndreptat spre treburile lor cele pamantești uitând de cel care i-a ajutat. Samarineanul vindecat a venit înapoi, a cazut la picioarele Lui și I-a mulțumit. Iisus l-a întrebat cum de nu au venit și ceilalți nouă, să-i mulțumească lui Dumnezeu, ci a venit doar acesta, singur, care era strain, apoi i-a spus samarineanului să se scoale și să se ducă, deoarece credința lui l-a mântuit.

Domnul nostru Iisus Hristos mergea prin sate și cetăți propovăduind cuvântul Lui Dumnezeu, iar unde vedea oameni necăjiți îi vindeca și îi mângâia. Însă, faptul că dintre cei 10 leproși numai unul s-a întors să-I mulțumească lui Dumnezeu, și acela fiind samarinean, se vede că Iisus nu făcea deosebire între oameni ci îi ajută pe toți, indiferent din ce neam erau, dar ar fi dorit ca în primul rând să se adreseze poporului ales. Chiar a spus și cu alte ocazii că El a venit să mântuiască toată omenirea din păcatul strămoșesc și să o izbăvească de moarte, dându-i viață veșnică.

Din cele arătate în această Sfântă Evanghelie, se pot trage mai multe învățături. Omul trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru a-i îndeparta suferințele cu credința nestrămutată că ceea ce cere va primi.

În același timp însa, omul trebuie să fie recunoscător și să mulțumească lui Dumnezeu în toate rugăciunile sale pentru ajutorul primit. Această recunoștință este un mijloc de comuniune cu Dumnezeu, deoarece nu trebuie să ne rugăm doar atunci cănd avem necazuri, când suntem bolnavi sau când avem alte suferințe și nevoi, ci trebuie să ținem mereu legătura cu Tatăl nostru cel ceresc și să-i mulțumim pentru că are grijă de noi.

În primul rand trebuie să-I mulțumim pentru lui Dumnezeu că am primit de la El darul sacru al vieții, pentru sănătatea trupească și sufletească. Să-I mulțumim Maicii Domnului prin care a venit în lume Mântuitorul nostru, să le mulțumim tuturor sfințior care sunt pentru noi mijlocitori către Tatăl cel ceresc, să le mulțumim părinților care ne-au făcut și ne-au crescut și tuturor semenilor noștri care ne fac bine.

Așa cum orice om are grijă de sănătatea trupului său, așa trebuie să se îngrijească și de curățenia sufletului său, și, pentru a căpăta mântuirea, așa cum leproșii au fost trimiși la preot, omul trebuie să meargă la duhovnic pentru a-și mărturisi păcatele și pentru a dobândi iertare.

Din această pildă mai reiese și învățătura că noi oamenii trebuie să fim recunoscători pentru binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu și să-i mulțumim chiar atunci când trecem prin greutăți, rugându-ne tot timpul lui Dumnezeu să ne acorde mila Sa.