Ciorbă de cap de crap (Rețeta lui Radu Anton Roman)
În Deltă, mai ales, capul de crap mare este o delicatesă, o bucățică râvnită cum puține sunt, care se suge sau ronțăie până la ultimul oscior. Dincolo de malul fluviului, însă-ca și în cazul zemurilor de cap de morun sau de somn-puțini sunt cei ce știu și pot să-i mănânce zgârciurile și grasimioarele fragede cu încântarea și religiozitatea cu care le devoră pescarii.
13 Februarie 2017, 09:29
Zeama fierbinte, picanta si acrisoara se soarbe la sfarsit, ca o ambrozie reparatorie, mirosind salbatic a ierburi: putina zeama de lamaie o domesticeste.
Capul de crap se desface incet incet, cu mana: furculita sau lingura nu va pot ajuta decat din cand in cand. Se suge os cu oscior, pielita cu pielita, e un deliciu.
Cea mai aleasa si mai frageda bucatica din crap se gaseste la cap, undeva, la insertia branhiilor pe coloana vertebrala.
Vodca, rachiul de caise de Tulcea (Victor Iancu e „caisarul“ tarii noastre), dar si o tuica tare, prefripta, mirosind a pruna si a miez de sambure, sustin si imping inainte, spre desfatare, aceasta fiertura unica.
