Secretul cărnii la garniță, dezvăluit de cei mai pricepuți gospodari

Deși aparent simplă, tehnica păstrării fripturii în untură necesită respectarea unor reguli stricte de temperatură și igienă pentru a garanta siguranța alimentară și o textură perfectă a cărnii timp de mai multe luni, aflam de la g4food.ro.

Odată cu apropierea Crăciunului și a momentului tradițional de Ignat, gospodăriile românești se animă cu pregătirea preparatelor specifice, de la cârnați și caltaboși, până la celebra „carne la garniță”.

Această metodă veche de conservare nu doar că asigură provizii pentru lunile de iarnă, dar oferă și un gust inconfundabil, greu de replicat prin alte tehnici.

Totuși, pentru a obține o carne care se topește în gură și nu una uscată sau râncedă, procesul necesită atenție la detalii, așa cum subliniază experții în gastronomie.

Baza unui preparat reușit începe cu alegerea materiei prime. Sunt recomandate bucățile suculente de porc, precum pulpa, spata, cotletul sau coastele, tăiate în cuburi generoase de aproximativ 5-7 centimetri. De asemenea, în garniță își găsesc locul perfect fleica (slănina cu carne) și cârnații proaspeți.

Condimentarea este un pas crucial care nu trebuie grăbit. Carnea se asezonează obligatoriu cu sare și piper, iar opțional se pot adăuga usturoi, cimbru, boia sau foi de dafin.

Secretul este timpul: carnea trebuie lăsată la rece, la marinat în propriile condimente, de pe o zi pe alta, pentru a absorbi toate aromele.

Metoda tradițională implică prăjirea bucăților de carne în untură topită la ceaun. Totuși, o abordare modernă și mult mai eficientă pentru menținerea suculenței este gătirea lentă la cuptor.

Procesul implică așezarea cărnii într-o tavă, la o temperatură controlată de 150-160 de grade Celsius. Această gătire lentă, în propria grăsime suplimentată cu câteva linguri de untură, asigură o pătrundere uniformă și păstrează interiorul bucăților rozaliu și fraged. Spre deosebire de prăjirea agresivă în tigaie, cuptorul previne uscarea excesivă a fibrei musculare.

În ceea ce privește cârnații, aceștia necesită un tratament separat sau adăugarea lor în tavă doar în ultima jumătate de oră, fiind înțepați în prealabil pentru a nu crăpa.

Poate cel mai important truc pentru o conservare de lungă durată este legat de lichidul de sigilare. Experții atrag atenția asupra unei greșeli frecvente: folosirea unturii în care s-a prăjit carnea pentru a umple borcanele.

Corect este să se așeze carnea și cârnații în borcane sterilizate, cât mai compact, iar deasupra să se toarne untură proaspătă, topită separat din slănină, care este curată și clară.

Aceasta trebuie să fie fierbinte, dar nu clocotită. Stratul de untură trebuie să acopere complet preparatele (1-2 cm deasupra), acționând ca un sigiliu ermetic împotriva oxidării și bacteriilor.

Depozitarea se face în locuri răcoroase și întunecate, precum beciul sau cămara, iar după desfacerea unui borcan, consumul trebuie să continue cu păstrarea recipientului la frigider.