Senzație de rău după masă: hipoglicemie post-prandială?

Sindromul hipoglicemiei postprandiale: ce este?

Este o senzație de disconfort care apare după mese (acesta este sensul cuvintelor post-prandial) și seamănă cu hipoglicemia, adică o lipsă de zahăr în sânge.

Există multe simptome și nu toată lumea le va resimți în același mod. Cele mai frecvente simptome sunt tremuratul, strălucirea, dificultatea de concentrare, vederea dublă, iritabilitatea și alte tulburări de dispoziție, bătăile puternice ale inimii, transpirația, foamea, lipsa de energie...

Aceste simptome pot varia de la o persoană la alta. Ceea ce ajută la recunoașterea sindromului de hipoglicemie postprandială este mai ales momentul în care apare: între una și patru ore după masă.

Deci, ce se întâmplă?

În general, nu este o hipoglicemie „reală”: dacă se efectuează analize de sânge, nivelul zahărului din sânge este de fapt normal (cu excepția unor cazuri foarte rare).

Prin urmare, sindromul hipoglicemiei post-prandiale nu este foarte bine explicat. Unele persoane cred că se datorează unei scăderi bruște a nivelului de zahăr din sânge după o masă. Aceasta ar declanșa simptomele hipoglicemiei, dar nu hipoglicemia în sine.

Se știe că hipoglicemia după masă apare la unele persoane al căror stomac se golește prea repede în intestin în timpul digestiei (ca urmare a unei operații chirurgicale, de exemplu). Atunci când nu este legată de nicio cauză, este cunoscută sub numele de sindrom de hipoglicemie post-prandială idiopatică.

Ce trebuie făcut în cazul sindromului de hipoglicemie post-prandială?

Sindromul de hipoglicemie postprandială este neplăcut, dar nu este grav.

La unele persoane, acesta se ameliorează odată cu mâncatul, dar nu este întotdeauna cazul.

Primul pas dacă simțiți acest tip de disconfort după mese este să consultați un medic pentru a exclude posibilele cauze ale hipoglicemiei, dintre care există multe.

Dacă se confirmă că este vorba într-adevăr de sindromul hipoglicemiei post-prandiale, care nu este grav, se pot utiliza anumite medicamente, cum ar fi beta-blocantele, pentru a reduce simptomele.

Totuși, acest lucru nu este întotdeauna necesar: evitarea zahărului, reducerea aportului alimentar și consumul de mese mai mici, repartizate pe parcursul zilei, pot fi eficiente. Deoarece anxietatea joacă uneori un rol important, se recomandă, de asemenea, sprijin psihologic.